A STA LANGA GLORIA CUIVA

D.I.Suchianu, deşi a fost un bun sociolog, eseist, jurist, istoric, critic literar, a rămas în conştiinţa acelora care l-au mai apucat în viaţă, ca un strălucit critic de film. Era, carevasăzică, la vremea lui, o celebritate.

Ţuca, o femeie extrem de frumoasă şi de elegantă, înaltă, cu trup splendid, mobilată frumos interior pe la spirit şi pe la minte, distinsă ca o ducesă rusă coborâtă direct din romanele lui Tolstoi (Lev), o femeie dorită de mulţi bărbaţi (şi de mine asemenea), era îndrăgostită de el. Ea tânără, foarte tânără (23 de ani!) el la apogeul vârstei, spre sfârşitul vieţii.

Discutam cu ea diverse chestiuni, în genere de sorginte spirituală, când,  deodată, nici nu ştiu cum veni vorba, o aud că spune: “Uite, mie mi-ar plăcea să trăiesc lângă gloria acestui om!” Şi terminându-şi vorba întinse mâna spre “România Literară”, revistă în care D.I. Suchianu avea o rubrică permanentă de cronică de film. Îmi amintesc că, în forul ei interior, era chiar pregătită să meargă la Bucureşti să-l cunoască personal. Am rămas total interzis. Cum adică “lângă gloria acestui om”? am întrebat-o eu timid. – “Da, îmi place mult de el. Cred că chiar îl iubesc. Ştie să pună problemele, e deştept, vede lucrurile aşa cum altcineva nu le vede şi descoperă sensurile reale ale fiecărui film.” – Stai, ca să înţeleg bine: ţi-ar plăcea să trăieşti cu el, sau lângă el? Ţi-ar plăcea să-ţi fie soţ, bărbat, iubit sau vrei doar să te înfrupţi din gloria sa?

Întrebarea mea se pare că a trezit-o la realitate pe Ţuca-de-la-mama-ei, pentru că m-a privit mirată şi oarecum intrigată de faptul că-i descoperisem adevăratul resort al admiraţiei sale faţă de Suchianu

Am întâlnit în viaţă multe femei şi mulţi bărbaţi “vânători de trofee”! Femei care-şi doresc să stea lângă sau pe lângă gloria unui bărbat, interesate doar de gloria lui, nu şi de el ca persoană, şi mulţi bărbaţi care vânează cele mai frumoase femei doar aşa, pentru frumuseţea lor, fără să-i mai intereseze dacă acele femei au ceva în cap-ulet sau vreun rost demn de remarcat pe pământul acesta îndurător. Este suficient să arăţi bine pentru a te simţi şi a fi vânată. Iar vânători sunt cu nemiluita. Şi arsenalul din dotarea fiecărui bărbat este cât se poate de diversificat: de la trupul atletic la mărimea contului din bancă.

Vanatorii de trofee nu fac nimic cu adevărată pasiune, din simţământ durut cu toată Fiinţa. Nu! Ei au o singura dorinţă suverană: aceea de a mai adăuga încă un trofeu la colecţia deja existentă pe care o admiră în fiecare seară, înainte de culcare, ca pe o iubită adorabilă.

Vânătorii de trofee sunt de fapt ucigaşi de suflete, pentru că pe ei nu îi interesează ceea ce simte viitorul trofeu, ci doar satisfacerea orgoliului personal, şi-atât!