Omul e o ființă socială. El nu e făcut să trăiască singur. Din acest motiv este într-o perpetuă căutare a perechii sale, a persoanei care poate să-i umple existența cu prezența sa, care să-i facă viața plenară și să-i dea iluzia măcar a unei împliniri existențiale. Vorbesc din punctul de vedere al unui bărbat, pentru că așa îmi place să cred că sunt. Când destinul își pune puternic amprenta asupra ta se poate întâmpla așa:

  1. Ți-ai găsit perechea. Așa ți se pare. Mergeți să luați masa la un restaurant. Nici nu apuci bine să iei o îmbucătură că o auzi: „femeia aia a venit pentru tine aici”… Care femeie? „Uite aia de la masa din spate”. Nici n-o văd. E prea departe, îmi trebuie alți ochelari ca să bat până acolo. „Hai lasă, uite că plânge. Te vede cu mine și plânge”… Cum mama dreak să plângă pentru mine? Dar cine e, de unde știe ea că sunt aici cu tine, admițând absurdul situației că orice femeie ar fi acolo pentru mine ar fi?… Și tot așa, sub spectrul acestei gelozii stupide, când orice femeie de care habar nu ai, i se pare că pentru tine vine și trece că pentru tine există, e de la sine înțeles că acea masă la restaurant ți-a ieșit pe ochi…
  2. Vă gândiți, că deh!, nu mai ești singur, ci cu perechea pe care destinul ți-a scos-o în cale, să faceți o plimbare cu mașina. Unde s-o duci, unde să mergeți? Hai într-o stațiune, pe care eu o cunosc pentru că am mai fost acolo și dacă e frumos luăm o cameră și înnoptăm la o pensiune. Ok. Ajungeți. Găsiți pensiunea pe care o cunoști și ceri o anumită cameră, pentru că are cel mai mare televizor din „locație”. Nu-i bun. De ce? Pentru că-ți auzi perechea glăsuind: „M-ai adus aici ca să mă compari cu ea”. Care ea, măi omule? „Cum care? Cu aia cu care ai mai fost aici” S-a dus dracului intenția ta de a înnopta la pensiune și de a avea o zi, poate și o noapte frumoase. V-ați întors acasă.
  3. Perechea îți găsește pe internet, nu știu pe unde, o poză care te înfățișează stând de vorbă cu o femeie. O poză veche de 26 de ani! Ți-o trimite pe e-mail însoțită de comentariul: „Uite, asta e femeia pentru care suferi. Ai grijă de ea și fiți fericiți”. Rămâi mut, tâmp și fără nicio reacție.
  4. Te vede uneori tăcut, gândind la ale tale. Imediat te apostrofează perechea: „Știu cine e”. O privești întrebător. La ce te referi? „Femeia la care te gândești și pentru care suferi”…
  5. Îi întorci vizita. Mergi la ea în oraș. Te cazezi la o căsuță din curtea ștrandului care avea loc de campare. Vrea să vadă perechea ta unde te-ai cazat. Ok. Hai să vezi. Oameni mulți la ștrand (un ștrand foarte mare!), de toate categoriile. În loc să-și spună părerea despre camera, despre patul în care vei dormi, despre condițiile generale de confort, minunata ta pereche face următoarea remarcă: „Cam multe ștoarfe pe aici!” Adică cum? Te întrebi tu în gând, eu am venit aici pentru „ștoarfe”? Nu am venit să mă odihnesc, pentru că a doua zi ai o problemă majoră de rezolvat care cerea un mare efort din partea ta? Și apoi ce înseamnă „ștoarfe”? De unde cuvântul acesta care nu se află în vocabularul tău, care-ți este străin? E clar că faceți parte din lumi diferite. Ai așa ca o iluminare a minții. Ea vine dintr-o lume în care asemenea cuvinte sunt uzuale, tu vii dintr-o lume în care nu ai auzit de ele…
  6. Mergeți să mâncați la un birt cu nume și poziționare interesante, originale. Acolo servește o tânără simpatică. Îți place de ea nu din punctul de vedere al aspectului fizic, ci pentru că vorbea cu un puternic accent local. Și ție îți place graiul ei și o provoci să vorbească despre orice, numai s-o auzi vorbind. Atâta ți-a trebuit, pentru că perechea îți scoate pe ochi toată mâncarea. „Lasă că mi-a spus mie prietenul tău că-ți plac fetele tinere. Trebuia să-i ceri numărul de telefon și s-o întrebi cum o cheamă”. Tu ești normală? La ce-mi trebuie mie să știu cum o cheamă, dacă eu mâine plec?

Și tot așa poți să dai nenumărate exemple. Exemple care te duc, te re-întorc la singurătatea ta și decizi că e mai sănătos să fii și să trăiești singur decât însoțit de o asemenea pereche. În loc să te facă să te simți bine în lume, în societate, perechea pe care ți-ai fi dorit-o, prin tot felul de scene și gelozii absurde și inutile nu face altceva decât să te închidă în casă. Orice ieșire în lume, împreună, ți se va întoarce cu vârf și îndesat sub forma unor gelozii stupide și prostești. Așadar, fără restaurant, fără plimbări, fără nimic, doar în casă, doar cu ea.

Voi ați auzit de singurătatea în doi? Asta e! Așa se generează. Și-atunci decât o singurătate în doi mai bine o singurătate de unul singur, că e mai productiv și mai sănătos așa!

(Visited 48 times, 1 visits today)