Astăzi am fost la un consult cardio. Inima mea o cam ia razna. Bate aiurea. Când prea tare, când abia-abia ce-o mai aud…

La întoarcere am trecut prin piața mare, după niște fructe. Căpșune peste tot (de la 5 la 10 lei), cireșe (15 lei), mere-mere-mere de toate soiurile. (În paranteză, de pește nu te poți apropia – bănuiți de ce…). Munți de miez de nucă. Da, după niște căpșune și patru mere am tras cu ochiul la miezul de nucă. Aș fi vrut. Nu doar de poftă, ci și ca tratament. Bine-bine, dar de unde, de la cine să cumpăr. Prețul oscila între 35 și 40 de lei/kg. Deși eu nu vedeam să existe vreo diferență din punctul de vedere al calității între cele două categorii de prețuri. Și tot căutând am ajuns la ultima tarabă unde vindea o femeie atât de frumoasă că m-a blocat pe loc și am împietrit în fața tarabei. Să fi avut între 35 și 40 de ani…

  • De cât să fie? Mă întrebă ea firesc. Atmosfera (aglomerație mare în piață) s-a înseninat dintr-o dată. Inima a început din nou s-o ia razna. O priveam ca un tâmp (cum și sunt, de altfel). Până să-i răspund eu, mă mai întrebă ea o dată: de cât să fie?
  • De 10 lei fix. Nici mai mult nici mai puțin, am reușit, în sfârșit, să articulez.

A cântărit, a potrivit fix la 10 lei, i-am dat banii și mi-a întins punga cu miezul de nucă. Atunci (cred că mecanic, că altă explicație nu am) am prins-o de mână odată cu punga.

  • Am să te fur, i-am zis schițând un zâmbet glumeț.
  • De ce să mă furi, că vin eu de bună voie. Numai să-mi spui unde, când și cum. Zâmbea. Ochii îi străluceau…

Probabil aștepta un răspuns, o reacție la spusele ei. Însă, auzind eu aceste vorbe nemaiauzite din tinerețile mele (cele multe, cele grele), am luat în grabă punga cu miezul de nucă și am iuțit pasul către casă.

Cine mama dreak m-a pus să fac astfel de glume? Dar cine se aștepta la un astfel de răspuns?

Eu cred că glumea și ea.

Dar dacă nu glumea? Hmm. Am ajuns acasă și am tras concluzia că în materie de femei încă nu știu nica-nik!

(Visited 26 times, 1 visits today)