Străin fiindu-i și neclar în mintea-i plină de lumină înseamnă că ceva se-ntâmplă cu tine, cu eul tău profund simțitor de sine stând precum Dumnezeu tatăl te-a întrupat pe pământul cu flori… de unde-ți vine lumina și bunul sentiment, de unde aura nevăzută de alții, dar prezență vie în sufletul celor mici care nu te văd, ci te simt… atârnat de o stea nu vei ști vreodată setea, pământul cu sare, oamenii… comportamentul tău va fi acela al unei stele… vietățile nu vor înțelege ce și cum ești, de unde vii cum te-ai întrupat ce nevoi ai… ființa umană trăiește-ntr-o sferă-n care infernul și paradisul coexistă în josul și-n susul trupului tău muritor se știe doar spirit vei fi și-acela pe-alese frământând conștientul și pe dedesubt… cerșetor în buza cerului nu știi când vei ajunge la o poartă închisă ermetic nu te aude urechea cea bună nebună e cheia care încearcă în numele tău erou subtil până la transparența de aur până conștiința învinge și te face banalul om carele ești azi zi de zi…

 

(Visited 23 times, 1 visits today)