CE VALORI AU IERTAREA, REGRETUL, PĂREREA DE RĂU?

Îi faci rău cuiva un rău, apoi regreți, si-ți ceri iertare.  Se rezolvă problema astfel? Se poate repara, printr-un regret, răul făcut?

Adică te duci la un om, îi dai cu ceva în cap, îi faci o rană vizibilă, apoi îți ceri iertare că n-ai vrut, că regreți, că-ți pare rău ș.a.m.d. Poate că omul te iartă, îți înțelege regretul și chiar te crede, dar rana rămâne? Rămâne. O cicatrice pe viață rămâne? Rămâne.

Nu altfel stau lucrurile și cu rănile sufletești, cele spirituale provocate prin cuvinte aruncate la mânie sau cu bună știință în deplinătatea gândirii tale nocive. Vin iertările, părerile de rău și rugămințile de a fi iertat. Credeți că rănile din suflet se vor vindeca numai pentru că cineva și-a cerut iertare, a regretat și i-a părut rău?

Părerea mea este că toate aceste regrete sunt tardive. Că odată răul făcut rămâne rău făcut. Fie fizic pe corpul cuiva, fie în suflet lui.