CONSISTENȚA PAGINII DE CARTE
Am cunoscut, citit, văzut pe cineva care nu se lăuda dar făcea tot posibilul să afli că a mai „scos” o carte de poezie și că în total are vreo câteva zeci, ceea ce l-a propulsat în marea calitate de membru al USR. Din curiozitate i-am cercetat două-trei așa zise cărți de poezie. Nu cred că am fost prea mult surprins, pentru că mă așteptam, să constat că numitele cărți erau de fapt niște plachete în cuprinsul cărora se înșirau câteva versuri (nu le numesc poezii!), câteodată (rarisim) însoțite de oarece imagine. Trei-patru cuvinte pe o pagină, alte trei-patru pe altă pagină și tot așa până se încropea o plachetă de cam 60 hai 70 de pagini. Gata cartea. O trecea la număr. Așa omul nostru era încununat cu „marele” titlu de poet, membru al Uniunii.
Cu tristețe doresc să afirm că acest obicei este „la modă” și a devenit, astăzi, un fenomen de masă.
