ADYA (II) – CORONIŢA

Motto: Femeile foarte frumoase sunt la fel de singure precum sunt femeile foarte urâte. 

Pe vremea aceea nu cunoşteam acest adevăr indubitabil. Pe vremea aceea eram temător şi fragil în faţa frumuseţii feminine. O respectam, o priveam cu umilinţă, mă dădeam deoparte, mă lipeam de ziduri din teama de a nu deranja femeia frumoasă care trecea… Nu mă consideram demn de frumuseţea lor. Eram bântuit de complexe… Aveam deja un început de calviţie şi purtam ochelari. Îmi era teamă să privesc o femeie în ochi (de atunci dezinteresul meu pentru forma şi culoarea ochilor unei femei)… 

(…) Îmi continuasem plimbarea (dominat de imaginea EI) pe traseul cunoscut: centru-parc-vârful muntelui-piatra pe care mă aşezam să privesc oraşul, lacul şi dealul ca o coamă de leu adăpându-se veşnic… Am stat cam o jumătate de oră apoi m-am întors.
Între centru şi parc trebuia să treci pe lângă Spitalul de Psihiatrie (pe stânga când te duci, pe dreapta la întoarcere). De fiecare dată îmi încetineam paşii în dreptul acestui spital (de obicei oamenii îl evitau, trecând pe trotuarul celălalt). Mă fascina spectacolul care ţi se oferea privirii printre gratiile gardului dincolo de care aşa zişii “nebuni” îşi consumau destinul. În acea zi am procedat la fel. Lângă gard, un “nebun” meşterea cu migală o coroniţă din păpădii. M-am oprit să-l privesc cu atenţie. Mi-a rânjit. I-am zâmbit şi am vrut să plec mai departe. În aceeaşi secundă, cu coada ochiului drept, am zărit-O. Venea, în urma mea, dinspre parc către centrul oraşului. Nu trebuia s-o privesc în faţă ca să ştiu că este EA. Mi-am dat seama imediat, am simţit că este în preajma mea, după felul în care începuse să-mi reacţioneze organismul: mi se pusese un nod în gât, respiraţia mi se accelerase în timp ce inima înceta să mai bată. Cu eforturi uriaşe, m-am urnit din loc, sprijinindu-mă, din când în când, de grilajul gardului. Am găsit o nişă în zidul clădirii unde se afla un telefon public. Am profitat, cu necesitate, punând mâna pe telefon. M-am prefăcut că bag o fisă, am dus telefonul la ureche, m-am sprijinit cu umărul stâng de zid, astfel încât să mă pot întoarce s-o privesc în voie. Ea se oprise. Stătea de vorbă cu “nebunul”. Îi zâmbea. Vorbea cu el zâmbind. Atât de frumos era zâmbetul ei de parcă însuşi soarele în miniatură poposise pe chipul său. La un moment dat “nebunul” îi întinde printre gratii coroniţa din păpădii. Cu multă gingăşie ea o luă şi şi-o aşeză, ca o regină la întronare, cu ambele mâini, pe creştet. Apoi, aşa “încoronată”, porni spre mine. Am început să tremur. Abia mai puteam ţine telefonul la ureche. Îmi aluneca din mână. O transpiraţie rece îmi umezise palmele. Cu un ultim efort am privit-o. Fix! Ea trecea şi nu se mai termina trecând, de parcă ar fi păşit pe o bandă rulantă, de parcă stătea pe loc mergând. Nicio clipă, nicio o fracţiune de secundă, nu şi-a îndreptat privirea către mine. A trecut de parcă eram una cu zidul, de parcă eram însuşi telefonul public care nu merită o mai mare atenţie decât ar merita un banal telefon public, într-o nişă de zid. Ca o prinţesă. Aşa a trecut, la nici o jumătate de metru, lăsând în urmă o puternică dâră de sexualitate divină… Eram terminat! Am stat cu telefonul acela în mână cred că vreo zece minute. Era a doua oară când o vedeam în acea zi, apărând de nicăieri. Era un semn care mi se dădea? Aveam deja câteva superstiţii bine înfipte în creier: cifra 13, şi cifra 3 erau primordiale. Mi-am zis: nu se poate, ăsta e un semn. Dacă îmi mai apare o dată în cale (deci a treia oară) va trebui să fiu erou, “să ies la bătaie”, să-mi încerc norocul, să-mi forţez destinul. 
Ceea ce avea să se şi întâmple…

1 comment

    • Psihiatrul on 12 iulie 2018 at 14:47
    • Reply

    Burdujane, nene, tot golan obsedat ai rămas?
    Când te prind îţi sparg faţa de bou travestit în scriitor romanţios. Numai tâmpenii şi obsesii în ce spui. Nu vezi că eşti un babalâc lunatic? or fi şi femei proaste, dar nici alea nu se mai uită la tine.
    şti cine sunt. M-ai tâlhărit acum ceva ani, punându-mi somnifer în cafea. Bine că te-am descoperit.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.