CREIERE ȘI TRUPURI
Ce suntem noi aici pe facebook? Creiere sau trupuri? Și creiere și trupuri? Eu spun că suntem doar niște creiere care se cercetează, care se iscodesc unele pe altele întru decelarea personalității (în cazul în care ea există) unuia sau altuia. Vorbesc generic, adică asta este valabil atât pentru femei cât și pentru bărbați…
Creierul pe internet este singura entitate dinamică, singura entitate capabilă să emită energii pozitive sau negative, singura entitate capabilă să provoace emoții, stări sau trăiri imaginate și imaginare… Oamenii se „leagă” unii de alții datorită interactivității creierelor. Se plac sau dimpotrivă, se înțeleg sau dimpotrivă, se acceptă sau nu, se prețuiesc sau se blochează se situează reciproc pe o scară a valorilor intrinsecă relaționării fără a fi bruiată în vreun fel sau altul de ingerințele vieții cotidiene cu neajunsurile ei… Pentru că relaționarea între două creiere nu cere nimic, nu pretinde nimic…
Nu același lucru poți spune despre relaționarea dintre două trupuri. Și nu vorbesc aici despre așa zisa și ridicata în slăvi „chimie a trupurilor”, ci mă refer la lucruri mult mai pământene, cum ar fi nevoia de hrană individuală, nevoia de sex personală, nevoia de a te îmbrăca decent, nevoia de a poseda accesoriile necesare unei bune imagini în societate.
Când unul sau amândouă trupuri nu posedă una sau mai multe dintre aceste cerințe existențiale, relația trupurilor este sortită eșecului.
Ceea ce încearcă fiecare dintre noi, cei care relaționăm pe aceste platforme de socializare este un fel de mix, o combinare, un amestec de trebuințe și necesități ale trupului cu minima (dar foarte importanta) existență a comunicării (pe aceeași lungime de undă) a creierelor. Dar, creierul nu are nevoie de casă (dacă se poate vilă să fie), nu are nevoie de mașină (dacă se poate cât mai bengoasă), nu are nevoie de conturi în bancă. Nu, creierul nu posedă card. El nu-și poate scoate de la bancomat, atunci când are nevoie, ceva neuroni. În schimb de toate astea are nevoie trupul nostru. De ce?
De ce nu se pot înțelege doi oameni care gândesc și care se presupune că se află la o vârstă a maturității depline? De ce doi oameni se plac la nivelul creierului, al comunicării spirituale, dar își întorc spatele atunci când se pune problema intrării în scenă a trupurilor noastre? De ce acel/acea care te prețuia atât de mult îți întoarce spatele când îi vorbești despre nevoile tale trupești? Ce înseamnă asta? Nu cumva ne definește cel mai bine interesul nostru lăuntric, pe care l-am ascuns inițial, de sorginte mercantilă? Anume acela că ne-am fi dorit să acumulăm mai mult, să ne distrăm mai bine, să călătorim, să dormim în hoteluri luxoase, să ne plimbăm cu o mașină mai scumpă DOAR cu și prin noua noastră cunoștință? Și atunci cum rămâne cu probitatea noastră morală pe care o clamăm sus și tare pe pagina se socializare? Cum rămâne cu toată această prețuire/iubire telepatică dacă totul se duce dreak atunci când aflăm că trupul nostru (Doamne atât de trecător!) nu va obține beneficiul material pentru a se simți el mai bine în dauna spiritului? Ha? Cum rămâne?
Degeaba vă postați voi poze cu grijă alese care să impresioneze (oare pe cine?), care să amorțească vigilența spiritului, care să-l facă pe privitor să creadă că ești așa și pe dincolo și care eventual să-l determine să te dorească. Degeaba! Pentru că un adevăr este indestructibil: trup la trup trage și creier la creier trage. Pe mine nu mă interesează poza. Mă interesează dinamica Ființei și asta nu este detectabilă decât prin existența creierului din dotare.
Partea cea mai erogenă a Ființei este creierul său și nu trupul său! Nu eu am spus asta!
