CUM IUBIM, CÂND IUBIM?

cum-iubim„Există atâtea feluri de a iubi câte inimi sunt”, scria Lev Tolstoi.
Nu e nevoie de iubire ca să procreezi, de pildă, strict din punctul de vedere al acțiunii practice în sine, doar că eu consider că e esențial pentru umanitate ca oamenii să dea viață din iubire. Altfel se pierde exact ceea ce ne diferențiază de alte viețuitoare. Până și inseminarea artificială a apărut tocmai pentru că existau oameni care aveau iubire și nu puteau prin ei înșiși să o ducă mai departe.

Nu spun că nu există iubire fără un copil, spun că un copil e (sau ar trebui să fie) calea prin care iubirea devine nemuritoare (chiar dacă pe parcurs iubirea inițială – a celor doi scade ori dispare). Este admirațe – când iubesti cu mintea, vorbim de fantezie, poate, când iubești mai multe femei, respectiv bărbați în același timp, de atracție pură când te gândești la Beyonce – un miraj (o placi cu minte, trup și suflet). E posibil să nu fie cea mai bună alegere, Beyonce, dar e cea care potențează cel mai bine ceea ce ai tu de oferit: viață unei alte ființe.
Într-adevăr, nu e nevoie de iubire ca să procreezi. Și, ca să mergem cu raționamentul mai departe, întrucât îi pasă umanității că o faci sau nu din iubire. Iubirea sau non-iubirea are o importanţă covârşitoare pentru noi ca indivizi şi poate influenţa, întrucâtva, atenţia şi dragostea cu care ne aplecăm asupra creşterii şi educării progeniturii. Oare îţi iubeşti mai mult copilul pe care l-ai făcut cu omul iubit atunci când iubitul nu mai există? Eu cred că da, pentru că odrasla este purtătoarea de imagine a celor care i-au dat viaţă…
Când iubești cu adevărat șansa este mult mai mare să ai copii sănătoşi.

Uneori şi gemeni…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.