CUM PRIVESC EU FEMEIA

M-a întrebat cineva (nu spui șini – persoană importantă!) cum privesc eu femeia? I-am răspuns că:

Normal! O privesc normal, adică
De jos în sus (în real) şi de la blog la poză-n virtual.

ÎN REAL:
Dacă eşti în căutare de… şi nu ai mai… de mult… nu prea eşti selectiv.
Am un amic care nu are o maşină şi, din acest motiv, le doreşte pe toate.
Atunci când nu ai o femeie A TA, toate ţi se par a fi “mişto şi bune”…
Caut o femeie? Atunci de jos în sus. Caut un spirit? Atunci de sus în jos. Caut şi una şi alta? Atunci trebuie să mai aştept p-acilea că se bagă pui la magazin…

CE ÎNSEAMNĂ DE JOS ÎN SUS?
Toată lumea ştie (mai puţin o – anumită – parte dintre femei).
Mai întâi încălţările trebuie să aibă bot, astfel ca să nu-i văz io deştele răşchirate pe-afară ca la găini. Ce, găina are nevoie de pantofi? N-are! (E drept că nici gâsca sau cur-ca n-au nevoie…).
Mai apoi glezna. Tre să fie fină, di cheli di caprioară. Peste gleznă putem trece mei răpidi cî amu n-o fi vina ei dacă o şi mei groasă oleacă. Da şi ti faşi cî urmează piciorul –adică cracii – noi, porcii de bărbaţi, obişnuim sâ-i zîşim pi numi, adicî bulane, saxofoane, amortizoare etc. Ele tre să şie nişi pre-pre, nişi foarte-foarte, da’ oleacă de rotunjoari tre să şie. Când spui “bombeu” te gândeşti la fund (sî-nţăleji cî tre sî şie bombat). Acu eu nu vreu să-i fac concurenţî lu’ Mircea a lu’ Cărtărescu (cu a lui “De ce ne plac femeile” cu tăt), da cam avem gusturi asemănătoare. Deci, bombat ca două mingi de bowling. Femeia tre să aibă un pic de burtică. În viziunea mea de drac e mai feminină aşa. Sânii? Ah, sânii, arză-i flăcările mele… Întotdeauna am avut probleme cu ei. Au fost şi mari, au fost şi mici şi intermediari. Unii vor numai mari, alţii vor numai mici. Eu zic că sânii pot să fie oricum (prea lăsaţi să nu fie!), numai să ştii ce să faci cu ei (atât ca femeie cât şi ca bărbat). Gâtul, grumazul (sau gâtlejul), eh, treacă de la mine. În orice caz O.R.L-ul trebuie să fie foarte sâmţâtoriu şi sensibil pânâ la nu sî mei poati. Am ajuns la două lucruri esenţiale pentru capacitatea unei femei de a se-duce un bărbat: buzele şi podoaba capilară. Buzele răsfrânte, senzuale. Podoaba trebuie SĂ FIE. Ce s-o mai lungesc. O femeie trebuie să fie în aşa fel încât atunci când sting lumina (da io n-o sting niciodată că nu mai are farmec), să nu am senzaţia că strâng în braţe un bărbat, ci o femeie adevărată…
Credeţi că am omis ceva? Ochii vor spune unele. Ei bine, nu. Pe mine nu mă interesează ochii unei femei, deşi în estetica feţei luată ca tot, ochii contează foarte mult. Îmi plac femeile cu ochelari şi cele care fumează. Statistica spune (o statistică a mea foarte secretă), că femeile cu ochelari (şi fumătoare) sunt perverse şi asta, pe mine, mă înnebuneşte de plăcere…

VREAU SPIRIT?
Nu mă mai interesează nimic din cele enumerate mai sus şi femeia respectivă îmi poate deveni cea mai bună prietenă.

ŞI UNA ŞI ALTA?
Cum spuneam: trebuie să mai aştept…

Sunt convins că şi femeile au standardele lor în evaluarea unui bărbat. Ceea ce este normal.
Dar, cine dracu pune în ecuaţie entităţi noi, care au apărut odată cu evoluţia noastră către o viaţă civilizată, cum sunt: banii, maşina, vila şi iahtul? Bărbatul sau femeia? Şi de ce-ar face-o? Ce se ascunde în spatele acestor cerinţe nou apărute? Ha? Ce se-ascunde?

______________________________________________________________________________________________________________________________________________

Cuvintele de mai jos reprezintă ceea ce caută lumea pe google. Astfel au ajuns la acest text.