DACĂ TE-AȘ RUGA
Dacă te-aș ruga să plângi
Dacă te-aș ruga să mori
Dacă te-aș ruga să naști
Să MĂ naști mereu și mereu de cât ori ai vedea o câmpie cu flori, dacă te-aș ruga să câștigi și să pierzi totodată-n aceeași zi în care soarele nu mai apare… tu să nu plângi, să nu mori, să nu naști ca și când eu n-aș mai fi în gândul de dincolo de nori al destinului… așteaptă vremea-n care voi reveni pe aripi de vultur însângerând văzduhul cu gândul meu ca o floare vie peste tine revărsând-o… tu, gândul, timpul acesta al nimănui și al oricui stă să stârnească un dincolo învăluit frumos cu eșarfa de pluș…
Atunci vei vedea o sferă desfăcându-se și din ea evantai de alte gânduri inundând noaptea mea perpetuă-zi ca un izvor secat pe vecie… în final pașii mei vor ști să se-ntoarcă la pământul dezghiocat de zăpezile solare…
