DURERE SUFLETEASCĂ

Singurătatea, uneori, este generatoare de iluzii care creează durere sufletească. Oamenii singuri își construiesc himera unei lumi în care durerea ar putea să dispară. Un joc interesant dar care ne condamnă aprioric la nefericire. De ce facem asta, de ce ne construim himere? Care este miza acestui joc al iluziei?
Iluzia este ceea ce pluteşte deasupra, asemenea norilor. Realitatea se întâmplă jos, în lumea reală pe care noi o trăim intrinsec, cu proprie voinţă, durere şi dorinţă. Nimic și nimeni nu te condamnă APRIORIC la nefericire, pentru că dacă ar fi aşa organismul ar declanşa automat mecanismul de autoapărare şi ar respinge orice construcţie generatoare de suferinţă și/sau nefericire.

Pe de altă parte singurătatea te poate proiecta într-o lume artificială pe care ţi-o poţi crea mental. Atunci jocul ar deveni riscant în sensul că ar putea declanşa sentimentul de nefericire prin în-depărtarea de realitate, dar atâta vreme cât lucrurile se întâmplă conform conştientului tău şi în armonie cu dorinţele tale, totul este ok şi benefic pentru Fiinţa vie.

Cineva care a ieşit din lanţul identificării cu diferitele sale aspecte şi a descoperit adevărurile simple ale Fiinţei, nu mai înghite povestea iluzorie a raiurilor ulterioare, căci simte în adâncul său că singura clipă care contează este cea de acum. Și-s bune sufletului și fricile și însingurările, toate îmbogățesc.
Din acest motiv simţim nevoia să le împărtăşim ca experienţe aducătoare de bucurii întru Fiinţă.
„Raiurile ulterioare” sunt promisiuni deşarte.

În viaţă se întâmplă şi minuni. Parcă e păcat să nu trăieşti miracolul unei minuni dacă aceasta vine la tine, te caută, dar mai ales te găseşte şi, asemenea evantaiului, îţi cuprinde întreaga Fiinţă…

Am trăit un astfel de miracol şi nu mă ruşinez s-o spun. Miracolul a venit de aici, de aproape, din viaţa virtuală și a coborât în real. Raiul ulterior, în acest caz, nu e altceva decât zborul plăcut, planat al Marii Păsări…

Mi l-am dorit conştient că voi simţi adânc în mine o pierdere dureroasă o dată cu plecarea EI…