FEMINITATEA FEMEII

2015

feminitatea-femeiiDe ce o femeie „nu trebuie” să facă anumite lucruri, anumite chestii? Am citit la cineva un text despre feminitate care mi-a generat această întrebare.

Să revin la acest „nu trebuie” care este, uneori, sinonim cu „nu se cade”. De atâtea ori m-am lovit de existenţa lui prin viaţa mea încât mi s-a acrit şi nu mai suport să-l aud. Din cauza acestui „nu trebuie”/”nu se cade” multe oportunităţi preţioase pentru Fiinţa noastră se pot pierde. De ce anumite chestii trebuie să le facă doar bărbatul şi altele doar femeia? De pildă auzi „nu se cade ca femeia să facă primul pas”. Bleah! Pentru mine asta este mai mult decât o prejudecată, este chiar o prostie… Nu trebuie să faci aia, nu se cade să faci aialaltă.
Din punctul meu de vedere există femei şi bărbaţi. Natura ne-a lăsat aşa, fiecare cu propria sa caracteristică. Fiecare se manifestă funcţie de motivaţie. În familia de lei, leoaica vânează, într-un stup de albine trântorul are un singur scop (în niciun caz nu aduce el hrana), natura ne învaţă multe. Ceea ce vreau eu să spun este că fiecare trebuie să facă, dacă e cazul, orice, dacă ştie să facă acel orice şi nu să se aşeze în fotoliu şi să filozofeze: aaaaaaa, stai aşa că asta nu e treaba mea, este treaba lui, a bărbatului – sau viceversa. Într-o familie reuşită nu se împart sarcini şi obligaţii, ci timpul şi ştiinţa de a face ceva, disponibile fiecăruia. Am timp, spăl eu, ai tu timp faci piaţa, s-a defectat robinetul, dacă ştii, de ce nu l-ai repara tu, atâta timp cât celălalt nu ştie? Etc. etc.

Dar, chestiunea cea mai importantă este feminitatea femeii. Când femeia îşi pierde feminitatea, totul este pierdut. Bărbatul trebuie să te simtă feminină şi delicată în gesturi (chiar dacă trupul, de la o anumită vârstă nu te mai ajută)…
Am văzut aseară la televizor câteva femei care se pregăteau pentru un concurs de culturism. Alea da femei puternice, dar lipsite total de feminitate. O femeie independentă este ea o femeie puternică? S-ar putea să fie dacă-şi păstrează totodată feminitatea şi puterea de seducţie – în sensul pozitiv al termenului.
Pe de altă parte femeia nu (mai) e un bibelou pe care să-l pui pe-o etajeră şi să staaaaaaaaii de dimineaţă până seara să te uiţi la el să vezi cum îi şi câtu-i di frumos şâ di delicat, ptiu-ptiu să nu şie de deochi, să stuchesc în(tre) sân(i)!
Mă rog, e mult de discutat şi pe diverse paliere despre feminitatea femeii.
Eu vreau să pun aicişa, tuturor femeilor, următoarea întrebare: O femeie incultă poate fi feminină? O femeie lipsită de educaţie şi de oarecare rafinament intelectual, poate să fie?
No, hai că v-am pus-o!

Lasă un răspuns