FRUMOASELE RĂNI

Timpul şi energia date nouă întru gestiune de către voinţa astrelor ne sunt limitate şi extrem de preţioase, iar trăirea în ambiguitate atunci când intervine liantul primordial al iubirii – numesc aici încrederea – nu face decât să prelungească agonia vieţii personale a celui care trăieşte astfel… 
Iată de ce nu-mi permit să mă joc cu timpul nimănui, nu-mi permit să implic pe nimeni, cu nimic emoţional, în sfera existenţei mele. Ştiu foarte bine că absenţa echilibrului emoţional poate avea repercusiuni dramatice în viaţa de zi cu zi, dar nimeni nu e responsabil pentru absenţele mele, pentru neîmplinirile mele, pentru eşecurile mele. Dacă eu aş fi fericit aş implica pe toată lumea acestei planete în sfera-mi existenţială. Dar nu sunt! 

Am văzut astăzi un profil foarte trist, de femeie tristă. Deşi zâmbea, în poza principală de pe pagina ei se putea citi, dincolo de acea imagine, imensa ei tristeţe. Tristeţe care-i venea din urâţenia chipului de care era conştientă. Fusese lovită cu ceva (Dumnezeu ştie cum, în ce context) care i-a tăiat figura oblic, lăsându-i o rană adâncă pe chip. Cicatricea era evidentă. Am privit-o îndelung şi am simţit că mi se face rău. Pentru că m-am întrebat dacă aş putea s-o iubesc. Am avut atunci, în loc de răspuns, o străfulgerare dureroasă amintindu-mi afirmaţia mea dintr-un text anterior cum că „chipul nu contează”. Când am făcut acea afirmaţie mă jucam. Acum am devenit dintr-o dată excesiv de serios şi spun: da, chipul contează, contează foarte mult, deşi nu decisiv, în trezirea sentimentului de iubire. Trupul, mai ales al unei femei, trebuie să fie armonic întrutotul: de la chip până la tălpi. ATENŢIE: am zis ARMONIC, nu am zis frumos, în accepţiunea generală care i se dă acestui cuvânt. Apoi vine spiritul şi desăvârşeşte această operă minunată a naturii care este femeia. 
Să nu fim ipocriţi şi să recunoaştem asta! 

DOUĂ PĂRERI PERTINENTE

(o prietenă):

ce te faci, când ajungi să conversezi cu o persoană al cărui chip nu-l știi, dar te îndrăgostești de stilul conversațional încet-încet, apoi îți dorești să îi știi și chipul, preocupare pe care nu ai avut-o la început, și descoperi că e altceva decât era în imaginația ta, brusc nu îți mai place nici conversația? Se schimbă ceva, când ajungi să îi cunoști și fizicul nu doar sufletul?

(un prieten)
– Grea întrebare, dar foarte realistă. Este, aş putea zice, la ordinea zilei. Ştiu că se întâmplă, pentru că şi mie mi s-a întâmplat. Viaţa asta este a naibii de parşivă cu noi, cu sufletele noastre şi este foarte greu să vorbeşti fără să pari ipocrit. Eu am susţinut şi continui să susţin sus şi tare că important este spiritul într-o relaţie. Dar, să fim corecţi cu noi înşine şi cu ceilalţi şi să punem lucrurile pe făgaşul lor normal, fără ipocrizie. 
Dacă viaţa ta este în ordine (adică ai un soţ care te iubeşte, o familie reuşită) şi nu cauţi altceva în afara familiei tale, de genul aventurii, atunci o conversaţie plăcută te poate satisface spiritual şi îţi poate umple eventuala lipsă a unei comunicări cu partenerul de viaţă. Dar dacă eşti singur/ă şi cauţi pe cineva atunci fizicul contează foarte mult. 
Fiecare om îşi doreşte lângă sine un trup şi un chip armonios. Numai că noi, acei/acele care căutăm nu prea ştim să ne privim pe noi înşine în oglindă şi să ne întrebăm: OARE EU SUNT ARMONIOS/ARMONIOASĂ? Oare eu îi pot oferi celui/celei cu care discut şi care îmi place ceea ce el/ea îşi doreşte şi caută la rândul său? Dacă da, atunci eşti îndreptăţit/ă să ceri ca şi el/ea să-ţi placă fizic. Dacă nu abţine-te!
P.S.: Sfatul meu este următorul. Este bine ca cel/cea care caută ceva să aibă o poză ilustrativă, cât mai aproape de realitate şi de momentul în care are loc conversaţia. Astfel, dacă vei intra într-o conversaţie şi încet-încet începe să-ţi placă, vei şti cu cine ai de a face şi nu vei mai avea frământări de genul „oare cum arată”. Şi dacă e aşa, şi dacă nu e aşa etc. etc. Vei şti, din capul locului, dacă între voi va putea să existe ceva, dacă discuţia poate avea viitor şi dacă plăcerea pe care o simţi acum va dăinui şi chiar se va amplifica.