INCANTAȚIE, VREME

Doamne, ce vreme devreme trăiesc apropiind sentimentele tulburi unul câte unul aproape de inimă… frumoasa coloană dorică urcă clepsidră nu coboară asemenea nisipului sidefat în suflet, astăzi sufletu-mi clepsidră e… pure cristale albastre îmi curg prin sângele uitat de vreme devreme ce doamnele coapte de împliniri sunt acum vagi amintiri prezente mereu ca niște feline parșive cu blănuri și buze cu farduri mov sunt ca niște garoafe plăpânde-n amurgul ce tocmai acoperă orizontul privirilor mele târzii… un cântec ca o incantație abia auzită se-așterne la poalele primăvăratecului munte înghețat acum așteptându-și izvorul să înflorească… bogată și amețitoare incantație purtătoare de gând  refren nocturn repetat până la durere…

(Visited 25 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.