ÎNPUSTIIREA

Când se însingurează omul? Când își simte ființa pustiită de orice intenție, de orice sentiment, de orice nevoie de comunicare. Este asemenea elefantului care-și simte sfârșitul și, prin urmare, dispare nu se știe unde. Se spune că există un cimitir al lor, al elefanților, știut numai de ei, de elefanți. Nimeni nu a văzut vreodată un elefant murind. Asemenea lor și omul pustiit se însingurează de toți și de toate. Nu mai simte nimic. Aproape dispare din propria-i conștiință ca ființă viețuitoare… Nici măcar minima necesitate de comunicare cu prietenii apropiați nu și-o mai oferă. Pentru că nu mai are nimic de spus, de întrebat și ascultat… Ceea ce-l însingurează și mai mult deoarece apropiații prieteni și/sau rude nu înțeleg, nu-și dau seama că ceva se întâmplă cu însinguratul. Că sufletul său este pustiit!