LĂSTARE ŞI MUGURI PENTRU FEMEIA PRINŢESĂ

2015, Fără categorie

femeia-printesaLăstare şi muguri de plantă umană – femeie-bărbat – înflorinde…, iubind de iubitul cer sau aer fără de care (Doamne câtă absenţă, câtă îndelungare de nisip trupesc şi câtă arşiţă de spirit a trebuit să duc în spinarea muntelui-magnolie-mov…), inerţia, hidoasa inerţie, cicatrizanta, sedimentara n-ar fi pierit…

Mă ştiu, mă ştiam, dar mă trezesc asemenea unui izvor din nou dăruind din prea plinu-i în adânc adunat… Adâncul în soare eliberat, ca un şuvoi perlat… Iubind un deal ca o vale, ca o salcie pe care lacrimi-am atârnat ca mărgăritare, aşteptând-iarbă, picioru-i să mă strivească…

Şi genunchiul, Doamne, sub-genunchiul, nimeni nu-i va şti muzica, acordul, arpegiul, un univers întreg sub epidermă, tulburat, îmbătat, însetat, adorat – sub-genunchiul…

Conştient că nimic din ce-i muritor-trecător n-ar fi diamantat şi atât de vrăjelnic cuceritor dacă EL şi EA prin Sine, cu spirit, n-ar FI!

Lasă un răspuns