LAUDĂ FUMULUI DE ȚIGARĂ

Nu țigărilor laudă, ci fumului pe care ele-l degajă, căci „nu vinul îmi place, ci efectul său”… Șerpuirea lui pe cerul gurii sau în aerul de dimprejur, până și gândul de dimineață se în-fericește încă ne-trezit fiindu-ți trupul lângă ibricul aburind a cafea proaspăt prăjită și măcinată-n arome turcești… Laudă lui, fumului de țigară că-mi naște în creier făpturi-cuvinte și ființe-fraze-lungi, uneori ideea de TU, alteori idei pur și simplu care vor deveni fluturi albaștri, cenușii câteodată, dar fluturi ce-și vor lăsa aripa sidefată ușor, asemenea unui sărut stingher de fecioară ca salcia, pe o pagină albă ne-începută încă, inertă ființând în momentul atingerii cu aripa siderală de flutur-concept…

Laudă fumului de țigară, zic, laudă lui fără de care, poate, viața ar fi mai searbădă, pustie, deșertică, degeaba ar fi, laudă lui că pune sare, că dă gust meditației, sens dimineților seci…

Laudă lui…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.