NU MAI VREAU FEMEIE VĂDUVĂ (V) – LUPTA CU CHIPUL

Într-una din zilele astea (cam pe luna trecută – septembrie 2020), se întâmplă să am o problemă cu telefonul mobil. Trebuia să-mi trec datele din agendă de pe o cartelă pe alta (din cauza dimensiunii mai mici a noii cartele). Pentru asta aveam nevoie de încă un telefon.

Tocmai se afla la mine o doamnă venită în scop de cercetare a existenței mele multilateral dezvoltată (în sensul că dezvoltasem, în timp, mai multe probleme de viață…). Zic ce fac, cum fac. Pe telefonul meu, zice. Paranteză extrem – extrem de importantă: avea patru telefoane la dumneaei! Nu știu care a fost criteriul selecției, dar scoate un telefon, altul decât cel pe care-l folosea în mod curent. Îl desfacem, îi punem cartela mea și-l pornim. Prima imagine care apare pe ecranul telefonului a fost un chip de bărbat, chipul LUI! Am rămas pironit cu ochii la el. Nu întreb nimic. Consideră ea, însă, că trebuie să dea o explicație: „este fostul meu soț. A murit. Nu știu de ce se mai află aici, trebuie să-l șterg”.

Cuvintele astea mi-au căzut greu, foarte greu, le simțeam în stomac, în creier, în suflet, în inimă. Rezonau în cavitatea interioară a ființei mele ca niște dangăte de clopot bisericesc.

Va să zică el, fostul soț, o însoțea pe doamna mea peste tot!? Era văduvă!? Iarăși văduvă? De ce îmi dă mie Dumnezeu femeia văduvă? Ca să nu mă pot bucura de prezența ei?! Ca să-mi taie de la rădăcină orice intenție de a construi o relație în armonie, de durată, stabilă, așezată, dar care să nu aibă la bază sicriul, mormântul celui dispărut, prezent până nu demult în brațele, în patul și-n casa ei?… Va să zică doamna a venit la mine cu tot cu el, cu fostul ei soț?!

În fine, îi cer să închidă repede telefonul și să-mi înapoieze cartela. Mă gândeam că poate de data asta, ajuns la o anumită vârstă, nu o să mai am probleme cu spiritele celor de dincolo și că mă vor lăsa în pace și-n liniștea mea. Numai că chipul acelui bărbat mă urmărea și continuă să mă urmărească. Dar nu oricum. În fiecare dimineață când deschid ochii, la prima clipire chipul îmi apare în față. Noaptea, în somn, am coșmaruri cu el. Vine, apare, plutește, nu zice nimic. Stă și mă privește, iar eu nu pot să alung, să înlătur această imagine nou apărută în existența mea…

Cred că trebuie să fac ceva, de pildă să-mi schimb cartela care a fost infestată de/cu imaginea lui. Bănuiesc că telefonul pe care doamna mea l-a scos (dintre cele patru pe care le avea) a aparținut chiar LUI. Dar cred că trebuie să-mi schimb și telefonul care la rându-i s-a infestat de la cartelă. Oare să-mi schimb și numărul?…

Nu știu deocamdată ce voi face. Știu însă că mă lupt din răsputeri pentru a scăpa de un chip, de o fantomă care mi-a intrat în creier și care mi s-a lipit de viață fără ca eu să-mi fi dorit asta, fără ca eu să-l fi invocat sau să-l fi chemat în casa sufletului meu…

Așadar nu mai sunt singur. Sunt eu și chipul cu care mă lupt!

8 thoughts on “NU MAI VREAU FEMEIE VĂDUVĂ (V) – LUPTA CU CHIPUL

        1. Stai calm (deși anonimatul ăsta nici nu te prinde, nici nu-ți face cinste), relația (dacă va exista una) nu va fi afectată de această imagine. Asta numai în cazul în care ea va înțelege că mă lupt să scap de fantasmele pe care ea mi le-a adus în casă.
          Îmi trebuie ce va timp și, mai ales RĂBDARE. Nu trebuie să mă sufoci nici tu, nici vreun alt Romeo-Doina cu mesaje de tot felul.
          Nu-ți fie teamă. Eu sunt un om integru și de cuvânt!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.