NU SUNT OM DE VITEJIE
Nici erou n-aș vrea să fiu
Doar drumețul din pustie
Căutând izvor. Pustiu!
Iar acum plecata-mi pleoapă
Să mă rușineze vrea
Ca o doamnă de sub apă
Strânsă-n goliciunea sa…
Fără burg și fără casă
Dar cu alveole vii
Și cu limbă lipicioasă
Îmi arată ochi pustii…
Vreau să-mi duc departe visul
Cât mai sus și cât mai des
Și să-mi las o vreme scrisul
- înjumătățit eres –
Ca și plânsul meu, ciudatul
Surd să-mi fiu eu mie însumi
Când mă veți striga din satul
Însorit de voi cu plânsu-mi…
(Visited 37 times, 1 visits today)
