Întrebarea aceasta mi-am pus-o de multe ori în ultima perioadă când, nedorită situație, am trecut prin momentele cele mai complicate și mai dificile ale existenței mele. 

Am dus o luptă extraordinară cu mine însumi, am învins demoni și am sărutat îngeri în forul meu interior. Am avut de ales între rușinea care mă copleșea (Cum să cer? Așa am ajuns? Un cerșetor? Și cui să cer? Unor persoane pe care nu le cunosc?… ) și cumpăna vieții care se înclina tot mai mult și mai vizibil către apa Styxului… Până la urma instinctul de conservare, care ne guvernează tuturor existențele, a învins și am făcut gestul…

 

Am fost motivat în acțiunea mea de mai multe gânduri și speranțe:

  1. Odată, prin 1994, am înființat o Fundație (cine este curios să citească scurta istorie a înființării acelei fundații să apese aici, aici, și aici). Prin intermediul acelei Fundații am ajutat o sumedenie de oameni aflați în nevoie, am ajutat și/sau sprijinit instituții medicale, școli și grădinițe, familii nevoiașe, oameni bolnavi, persoane aflate într-o singurătatea care-ți sfâșia sufletul, dar pe cine nu am ajutat… Am sperat ca măcar una, UNA dintre acele persoane să-și aplece atenția și asupra vieții mele care, iată, la rândul ei avea nevoie de ajutor. NICIUNA nu a mișcat un deget! Dimpotrivă, în urma unor activități dubioase a câtorva membri ai fundației eu primesc acasă, de la ANAF, amenințări cu sechestrul pe bunurile mobile și imobile!
  2. Am înființat în Vălenii de Munte prima publicație de la Nicolae Iorga încoace, ziarul „Vălenii” prin care am ajutat zeci, poate sute de persoane, oameni cu situație, oameni importanți, să ajungă, să se facă cunoscuți opiniei publice, să candideze, să fie aleși, să prospere ca oameni de afaceri. Unii dintre ei au ajuns consilieri locali, alții au ajuns în Parlamentul României. Am sperat. Speranțe deșarte!
  3. Am promovat prin emisiunile mele tv. de la Antena 1, oameni de afaceri, medici, avocați, oameni politici, candidați la diverse funcții importante pe plan local și/sau național. Talente literare la început de drum etc. etc. Am sperat. În zadar!
  4. Am ajutat, individual, oameni să se ridice în societate, să cucerească funcții, să publice în ziare sau să publice cărți, i-am promovat pe fiecare în parte. Iarăși am sperat. Speranțele mele au fost lipsite de rezultate concrete.
  5. Am ajutat o lume întreagă, adesea neglijându-mă pe mine, renunțând la mine însumi și la nevoile mele firești, necesare traiului zilnic, risipindu-mă pentru a face fericiți pe alții.

Rezultatul tuturor acestor acțiuni de binefacere au fost, probabil, în zadar, devreme ce nimeni nu-și mai amintește de tine atunci când tu însuți ai nevoie de un sprijin concret din partea altora.

Am ajutat fără un scop, fără a urmări ceva anume, un beneficiu sau mai știu eu ce avantaj. Am făcut-o pur și simplu pentru că așa sunt construit eu, pentru că așa a simțit și simte ființa mea. Dacă astăzi aș mai avea puterea de altădată aș proceda la fel fără a sta o clipă pe gânduri…

Dar acum, iată, a sosit o clipă, când o întrebare dureroasă îmi erodează creierul și îmi răpește liniștea sufletească: OARE E BINE SĂ FACI BINE ÎN VIAȚĂ?

Sunt convins că sunt multe persoane care îmi vor binele, precum și mulți alți oameni care-mi vor răul, care mă invidiază (naiba știe de ce), care mă bârfesc și mă arată cu degetul, care promit și nu se țin de promisiune. Nu-i condamn. Știu că așa e viața, alcătuită dintr-o sumedenie de caractere și de interese. Normale, firești până la un punct.

Surpriza cea mare, uriașă pentru mine a fost că am primit ajutor de la persoane pe care nu le cunosc, pe care nu le-am întâlnit vreodată în viață, oameni virtuali dar plini de omenie și cu inima curată, caractere luminoase care adesea m-au făcut să lăcrimez pentru gestul lor benevol și necondiționat. Le-am mulțumit și le mulțumesc încă o dată din tot sufletul.

Pentru mine „timpul nu mai are răbdare”, dar cu ajutorul acestor oameni minunați am mai câștigat ceva zile pentru a reuși (dacă voi reuși) să-mi duc la bun sfârșit două proiecte la care lucrez de câțiva ani…

P.S. Pentru că am fost întrebat de contul meu bancar (care nu mai există pe facebook) îl voi posta aici, pe site-ul meu și cine va dori (dacă vor mai fi oameni cu suflet), să doneze din puținul lor pentru susținea acestui site și pentru medicația de care am nevoie și care mă seacă de resurse, iată contul:

IBAN: RO39RNCB0205011941940001

 

(Visited 49 times, 1 visits today)