OMUL DIN DREAPTA

Fiecare femeie din câte am cunoscut eu a fost „omul din dreapta”. Pe trei dintre ele le-am ajutat să devină şi oameni din stânga…

Omul din dreapta nu îl înţelege pe omul din stânga. Omul din dreapta îşi aşează tacticos fundul pe banchetă şi aşteaptă ca omul din stânga să-l ducă acolo unde doreşte el, omul din dreapta. Priveşte pe fereastră, se minunează de frumuseţea peisajelor şi debitează, dacă e în stare, judecăţi de valoare şi concepte despre filozofia vieţii. Dacă omul din stânga nu-l prea ascultă, şi nu vede aceleaşi peisaje pe care cel din dreapta le savurează cu toată fiinţa lui, se supără oarecum şi încet, încet trece la tăcere sau umblă printre C.D.-urile de la bordul maşinii. Omul din dreapta, dacă nu e şi om din stânga, NU ARE CUM să-l înţeleagă pe cel din stânga. Într-o călătorie înpreună, omul din stânga se consumă de trei ori mai mult decât ar putea s-o facă cel din dreapta, care de fapt nici nu se consumă, ci se bucură de minunăţiile pe care le vede şi de faptul că poate ajunge fără niciun pic de efort acolo unde îi este interesul.

O singură dată, în toată viaţa mea, mi s-au spus câteva cuvinte legate de omul din stânga:
„Ai grijă, Ţucu’ lu’ mama, să nu adormi la volan! Deschide geamul ca să simţi frigul”
În acele clipe, când mi-a scris acest mesaj telefonic, am știut că acea femeie mă iubește.

A fost singura femeie, din câte am cunoscut, care-l înţelegea pe omul din stânga.
Lucru rarisim!