ŞARPELE CU RUJ PE BOT ŞI CU MUSTĂŢI

Şarpele cu ruj pe bot şi cu mustăţi a fost un alt şarpe din viaţa mea. A ieşit din apă, din Dunăre. Într-o zi mi-am ridicat capetele peste marginea net-ului ca să privesc, cu aripa făcută streaşină la ochi, orizonturile îndepărtate ale universului feminin. Atunci l-am zărit. Stătea la marginea apei (în care privea precum …

Continue reading

POD DE ARGINT

… e un pod de argint între mine de acum şi eu de atunci uşor înălţat pe la mijloc (precum curba lui Gauss – mai blândă), să treacă apa cu lebede jos şi ÎNGERA cu aripe sus… e zi şi ce întuneric (Bacovia, parcă)… biserica “Mănăstirea” (de peste drum de mine) abia-şi urneşte clopotul de …

Continue reading

CÂND FACEM COPII ȘI CÂND FACEM SEX

Nu s-a stabilit ce este mai important în ecuaţia împerecherii: văzul, mirosul, simţul tactil, vibraţia celulei etc. Ele sunt accentuate şi particularizate în funcţie de individ. Toate astea capătă, cu adevărat, semnificaţii determinante, la modul conştient, întru potenţarea acţiunii şi, implicit, a plăcerii, numai când vorbim despre oameni. Poate că sunteţi tentaţi să introduceţi în …

Continue reading

TRISTEȚEA ȘI SPAIMA DIN OCHII TĂI

Tristețea și spaima din ochii tăi (care m-au făcut să mă îndrăgostesc de tine, înainte de întâlnirea noastră), au înflorit din nou pe chipul tău… Ţi-am privit ultima fotografie, printre frunze. Am văzut cum ţii pumnul încleştat a îndârjire şi revoltă, a frig în suflet şi a încărcătură nervoasă. Îmi amintesc că aceeaşi atitudine o …

Continue reading

VIN SĂRBĂTORILE. CE FACEM? TOT SINGURI, TOT?

Da, aşa se pare. De ce? Pentru că nu avem curajul s-o mărturisim. Că nu avem curajul să recunoaştem că fiecare dintre noi are probleme, are anumite oprelişti în dorinţa lui/ei, firească, omenească de a nu mai fi singur/ă, măcar de sărbători. Omul este o fiinţă socială! Dintre toate fiinţele care populează planeta asta , …

Continue reading

FRACTURĂ-N LOGICA CREDINŢEI

Una din fostele mele iubite avea obiceiul să spună la fiecare frază vorba „Doamne ajută”! Cum spuneam eu ceva sau îi uram ceva, hop şi ea cu „Doamne-ajută”. Dar ea avea înclinaţia să blesteme şi să se jure pe tot ce are mai bun, mai pur şi mai sfânt în ea. Oare de ce nu …

Continue reading

TĂLPĂȘIȚA-PASĂRE

Tălpășița-şi desfă penajul la piept şi mi-a arătat sufletul ei ecranat de mesaje nocturne, căci noaptea de stele nu iartă, nu, nici măcar un alun sau un nuc cu obrazul brăzdat de cicatrici… era negru, sufletul ei era negru şi-a adus din pudoare aripile-n faţă să-şi ascundă goliciunea trupească-i suficient?, m-a-ntrebat cu glas tremurat, suficient?… …

Continue reading