Te uiţi la el pe stradă. Îl vezi mergând agale sau mai vioi, depinde de interesul pe moment, pentru că şi omul-degeaba are interesele lui. Posedă, ca şi tine, două mâini, două picioare, un cap (dacă e femeie) sau două (dacă e bărbat!). V-aţi întrebat vreodată dacă omul pe care tocmai îl aveţi în faţa voastră […]
MORE ...La medic am fost pentru prima oară la vârsta de 16 ani. Acuzam ameţeli şi o stare asemănătoare cu lipotimia. M-am speriat. Am chemat salvarea. Medicii erau calmi. M-au pus să mă plimb cu mâinile întinse ca nişte aripi să vadă dacă şi cum mă clatin. Am mers impecabil. La consultul individual doctorul de caz […]
MORE ...Mă întreabă un amic: “Tu eşti bărbat adevărat”? Zic, cu emfază, : daaaaaaaa! Zice: dar ştii ce înseamnă un bărbat adevărat? Zic: depinde ce înţelegi tu prin asta. Zice: uite, un bărbat adevărat este acela care la orice oră din zi şi din noapte poate să “rezolve” o femeie. Zic: ??? Zice: da, adică merge […]
MORE ...“Ne atragem prin conţinut şi ne respingem prin formă” este o idee pe care am văzut-o, auzit-o de nenumărate ori în contextul discuţiei despre aşa zisul „suflet pereche”, (fir-ar să fie, că m-am săturat de câte ori şi pe câte bloguri l-am întâlnit pe aici şi prin alte părţuri). Ideea merită discutată! De ce? Pentru […]
MORE ...Verigheta nu este numai un obiect fizic, de pus pe deget, ci e şi o prezenţă, mai puternică chiar, a Fiinţei noastre lăuntrice, a spiritului nostru interior. O purtăm nu doar ca să vadă lumea , ci şi ca să ne liniştim pe noi înşine. Pentru că verigheta îţi să un fel de linişte interioară, […]
MORE ...Stăteam lângă ea, de mai bine de o jumătate de oră, fără să mai rostesc ceva. Cam spusesem tot, făcusem tot felul de aluzii, mai mult sau mai puţin transparente. Discutasem despre toate curentele filozofice şi despre toate orientările în artă şi literatură. Pusesem ţara la cale. I-am înjurat sau lăudat (funcţie de cum devenea […]
MORE ...Cu numărul ei de telefon în posesie mă simţeam un om bogat, un favorizat de soartă. Îl strângeam cu putere mototolindu-l în buzunar. De parcă aş fi putut să-l scap, să-l pierd. Până acasă am zburat de fericire. Ajuns în mansarda mea, celebră pe atunci, am scos hârtia, am pus-o pe masă, am netezit-o frumos […]
MORE ...A trecut pe lângă mine regeşte, fără să mă privească nici măcar aşa cum ai privi o furnică. Era a doua oară în acea zi când ni se întretăiau drumurile. Mi-am spus: dacă se va mai întâmpla o dată înseamnă că e un semn, că destinul vrea ca noi doi să ne cunoaştem şi, în […]
MORE ...
