PLIMBAREA LA CLAXON

2016

plimbarea-la-claxonFereastra biroului meu dă spre şoseaua principală care despică oraşul în două. Peste drum de mine stau două drăcoaice (buuuuune, bunuţe dracu iartă-mă că dacă mă aude Tălpăşiţa ăla sunt). Le văz cum ies la plimbare, hâţ-hâţ, hapăl-papăl, na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie, când în sus şi când în jos, până-şi iau avânt către centrul oraşului. Dar până s-o ia spre centru ele au nevoie de confirmarea claxonului că sunt în regulă. La început, fiind mai decent îmbrăcate, unul-două mai anemice, mai cam de Trabant şi de şoferi nererolvaţi de mult… Aaaa, păi asta nu-i în regulă. Hai înapoi în casă să mai ajustăm pe ici, pe colo. Ies din nou: fusta mai sus, ciorapi trei sferturi, codiţe de şcolăriţe, contraste-ndulcite pervers de un machiaj provocator, dar mai ales tocurile care dau tangajul în mers… Hoopa şi claxonul. Se fac simţite limuzinile, BMW-urile, maşinile scumpe, dar cel mai simţitor claxon este cel al unei cisterne adevărate care are o goarnă ce urlă prelung făcând să tremure geamurile de la ferestrele caselor de lângă şosea.
Le văd zâmbind (pe sub mustaţă – şoferii n-au de unde şti), mulţumite. Ei acum da, se poate lua drumul către centrul oraşului, acolo pe unde umblă lumea cea bună…
Luaţi aminte fetelor şi lăsaţi oglinda. Nu ea vă va spune cât de frumoase sunteţi şi cât de eficient este mesajul vostru feromonic trimis subtil către bărbaţi, ci claxonul. Faceţi proba claxonului (cum o fac drăcoaicele mele, vecine). Cu cât este mai intens, cu atât sunteţi mai faine. Plimbarea la claxon vă dă măsura „bunătăţii” voastre.

Lasă un răspuns