POZA NOASTRA E UN RISC!?

În dialogul avut cu o prietenă de pe netlog aceasta mi-a spus: „vai dragă, de când mi-am pus la avatar nişte picioare faine luate de pe net, o grămadă de vizitatori trec pe pagina mea. Mă cam sperie că vin arabi şi turci cu zecile”.
Eu însumi, studiind lista de prieteni a unor amici, m-am trezit că privirea mi se opreşte ba pe nişte sâni ofertanţi, ba pe o gură senzuală, ba pe nişte craci, ba pe un fund bombat etc. Mă aflam în momentele mele de oboseală când orice şi oricine îţi poate atrage atenţia cu minimum de efort…
Avatarul conţine în el şi vorbe despre noi, şi inteligenţă, dar şi prostie la greu. Vorbele despre noi sunt greu de descifrat, dar pot fi intuite. Ele ne pot arăta lumii latura romantică a Fiinţei, preocuparea pentru un domeniu de interes, proiecţia sau pulsiunea noastră lăuntrică. Am cunsocut o (altă) „prietenă”, care avea la avatar pe actriţa aia indiană, o ştiţi voi, o frumuseţe. Eu am recunoscut poza, dar alţi bărbaţi nu. Şi să-i fi văzut pe ăştia, cum le curgerau balele prin comentarii pe pagina ei. În realitate însă, femeia (mi-a trimis o poză), era modestă din toate punctele de vedere.
Furtuna care se creează în creierele bărbaţilor când văd un avatar sexos ţine, în directă proporţionalitate, de prostia lor. La fel şi în cazul femeilor. E plin internetul de astfel de poze ce pot fi salvate şi aplicate apoi la avatar.

SFATUL MEU
Dacă sunteţi oameni serioşi şi doriţi ceva de la site-ul ăsta de socializare (de pildă găsirea unui/unor prieten/i adevăraţi, pe care să-i întâlniţi şi în viaţa reală, nu uitaţi că avatarul este primul contact pe care persoanele vizate îl au cu presupusa voastră personalitate. Dacă aveţi curaj, postaţi-vă o poză reală. Dacă nu-l aveţi pe curaj acasă atunci postaţi o imagine cât mai reprezentativă, dar neutră ca mesaj şi trimitere către propria înfăţişare reală (adică fără frumuseţi perfecte şi fără elemente anatomice). Dacă veţi duce în eroare cu imagini false despre voi înşivă, la rândul vostru veţi fi duşi/duse în eroare.
De ce „pericol”? Pentru că prietena mea mi-a arătat nişte mesaje private primite de la bărbaţii cu un singur capăt, care m-au umplut de silă. Prietena mea nu a avut parte de o discuţie serioasă, de un schimb de idei cu vreun bărbat. Cum şi-a schimbat poza de la avatar vizitele s-au împuţinat, dar au venit şi bărbaţi dornici să citească un blog sau să schimbe o idee plină de conţinut.
La rândul meu observ nişte dudui pe pagina mea care mai de care mai ţâţoase, mai crăcoase etc. Nu spun nimic, vin, nici nu ştiu dacă privesc ceva (de citit nici nu mai vorbim) şi pleacă. Dacă am curiozitatea să văd cine a fost, imediat primesc un mesaj privat de genul: „eşti din Bucureşti şi vrei să te distrezi, te costă 150 de euro/noaptea”.
Auzi, bre, da a ta e făcută din aur şi e brodată pe margine cu fir de argint, ha? Yo v-am zâs. V-am zâs? V-am zâs! Să nu ziceţi că nu v-am zâs. No!