Viața mea a fost atât de bogată în evenimente, unele incredibile, încât eu nu am nevoie să inventez nimic în textele mele. Trebuie doar să povestesc ce și cum s-a întâmplat una sau alta….

Am afirmat, într-o postare mai jos, că am cunoscut două femei pe net. Le numesc generic Barcelona și Veneția. Cine sunt ele cu adevărat n-o să aflați de la mine niciodată. Se vor identifica singure. Amândouă mi-au marcat existența într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin, dar niciuna n-o poate egala pe Adya, cea mai frumoasă și mai deșteaptă femeie din lume care mi-a iluminat adolescența și o bună bucată a vieții de adult.

ADYA

Adya reprezintă pentru mine culmea prieteniei dezinteresate. Tot ceea ce făcea Adya, atunci când era cu mine, pentru mine făcea. Când zburda goală ca o nimfă prin păduri, când mă plimba prin cimitire sau pe dealuri neumblate de mine vreodată, când stăteam spate în spate în clopotnița unei biserici de țară ca să ascultăm liniștea din creștetul nopții, când m-a căutat și m-a găsit într-un cartier cu multe blocuri fără să-mi cunoască adresa, locul în care mă aflam temporar și încă multe altele nenumărate, pentru mine le făcea, ca să am eu inspirație, motive și teme pentru ce voi scrie, dacă voi scrie vreodată… Începutul „relației” noastre se află pe blogul meu în cinici texte. Nu cred că voi reuși să cuprind în scris imensa bogăției spirituală și existențială a acestei incredibile femei. Cu ea am împărțit totul, am reușit să împletim sexul și prietenia într-un mod armonios pentru care nu există termen de comparație.

BARCELONA

Barcelona a fost cea mai frumoasă femeie de pe vechiul Netlog. Șocant de frumoasă și de generoasă. Atenția pe care mi-a acordat-o a fost o mare surpriză. Era cu mulți ani mai tânără decât mine. Eu o respingeam din motive personale pe care nu le voi expune aici, dar pe care ea le-a înțeles. Mulți bărbați îi făceau curte, mulți o doreau, cum e și firesc, dar ea a vrut să mă cunoască pe mine. Și ne-am cunoscut. Nu la Barcelona, ci aici în România. E adevărat că prima ei invitație a fost să ne întâlnim la Barcelona. A venit ea din străinătate pe meleagurile mele românești, româncă fiind și ea la origini.  Mi-a dorit tot binele din lume, mi-a dăruit dragostea ei, mi s-a dăruit cu totul: cu sex, cu prietenie, cu bani. Era o femeie care avea mai multe posibilități materiale decât mine și nu a făcut caz din asta. Nu știu dacă m-a iubit cu adevărat, dar eu am iubit-o cu sânge și nisip. Sufeream și plângeam. Ei îi datorez seria de texte despre șerpi, despre Îngeră și Tălpășiță, despre pian, despre vârful inimii, ei îi datorez multe metafore încărcate cu atributele iubirii. Le-am scris pe toate în diferite texte poetice, poeme în proză postate pe blog, apoi reluate în cărțile pe care le-am scos mai apoi. Pentru ea am scris următoarele cuvinte: „eu sunt un bărbat urât, tu m-ai făcut frumos, eu sunt un bărbat în vârstă, tu m-ai întinerit, eu sunt un om trist, tu m-ai înveselit, eu sunt un om sărac, tu mi-ai dat toate bogățiile lumii, eu sunt un om singur, tu mi-ai umplut inima și casa sufletului cu mov-ul lumii universale. Pentru toate acestea îți mulțumesc!”

VENEȚIA

Se spune și pe bună dreptate că „de ceea ce te ferești, nu scapi”. Toată viața m-am ferit de femeia virgină și de femeia văduvă! Ambele sunt nocive pentru mine, ambele sunt purtătoare de energii negative. Afirmația asta nu este o teorie demonstrabilă științific, ci doar prin aplicabilitatea și influența directă simțită de propria mea persoană. Așadar, este o afirmație  întrucâtva subiectivă și nu generalizez, deși poate că Sigmund Freud mi-ar da dreptate. Dumnezeu mi le-a  dat acum, când sunt la capătul drumului, pe amândouă. Am întâlnit o fecioară de 51 de ani și o văduvă, Veneția, de 70-71 de ani.

Pe Veneția am cunoscut-o din întâmplare, în casa unui fost prieten. Destinul știe el ce face. Așează lucrurile așa cum trebuie să se întâmple și nu poți face nimic, trebuie să-ți urmezi calea trasată de el. Nu eu am fost cel care a inițiat relația (se spune că „bărbatul trebuie să facă primul pas”. O prostie!), ci ea a fost cea care cu o insistență sufocantă a dorit ca între noi să se înfiripe ceva. Nu știam și nu înțelegeam ce dorește de fapt. În fine, când un om stă călare pe tine și nu prea ai cale de întors nu poți să nu-ți dorești la un moment dat să vezi ce se întâmplă, de ce vrea acel om să fii cu el… Ce poți să faci tu ca bărbat când o femeie îți declară non-stop că îi este dor de tine, că vocea ta o calmează, că ești bărbatul pe care l-a visat și l-a așteptat o viață întreagă, că destinul i te-a scos în cale și că vă potriviți și că e musai să fiți împreună și bla-bla-uri cât cuprinde. În fapt, de la prima noastră întâlnire când eu am vrut doar să ne cunoaștem ceva mai bine așa ca oamenii care au o anumită vârstă, ea a dorit din capul locului, ce credeți?, sex! Cum mama dreak să faci sex cu o persoană pe care abia ai văzut-o, pe care n-o cunoști deloc? Și tot așa acest debușeu de relație a continuat ceva timp pendulând între nevoia mea de a ne cunoaște ca oameni și nevoia ei maladivă de sex. Speram că pot construi o prietenie frumoasă, ea spera să facă sex. Repet are 70-71 de ani și nu o cunosc aproape deloc. Ne-am vizitat reciproc (ea locuind în altă localitate), mereu în condiții neprielnice, eu trecând printr-o perioadă dificilă din punctul de vedere al sănătății trupești. Niciodată nu a ținut cont de starea în care mă aflam. În capul ei era un singur cuvânt: sex, sex și iar sex! Uneori, un gând mă cutreiera că poate,în sfârșit, îmi voi găsi și eu perechea și nu voi mai fi singur, mai ales acum când, cu sinceritate, am nevoie de cineva alături, dar să fac sex din prima, cu cineva pe care n-o cunosc îmi este imposibil și de neconceput. Nu cadrează cu principiile mele de viață și de conviețuire. Cum s-a sfârșit? Ei bine, această Veneție, știind că sunt bolnav, pentru că nu am dorit să fac sex cu ea, mi-a urat „să crăp”. Nu să mor, ci să crăp. Un cuvânt extrem de dur și de vulgar care ascunde o răutate viscerală. Iar ea îmi vorbea de o anumită energie pozitivă pe care chipurile ar avea-o. Mi-a mai spus că sunt o „bestie inumană”. Apoi, la finalul finalului, tot pentru că nu am vrut să fac sex cu ea, la ea fiind în vizită (tot pentru a ne cunoaște mai bine) m-a determinat să plec noaptea la drum cu mașina, deși eram transpirat, răcit fiind, deși era foarte frig, cca. 2 grade, deși eram extrem de obosit (nu dormisem două nopți consecutive. Am vrut să merg la un hotel, dar era prima zi de restricții din cauza pandemiei și nu m-au primit. Așa că, după vreo patru ore de condus, am ațipit la volan și am produs un accident. Urmarea? O lună de spitalizare, niște coaste rupte, lovituri la cap, luxații la picioare și alte daune. Mașina făcută praf. Am rămas și fără mașină, reparațiile ei urcă la niște cifre pe care eu nu mi le pot permite.

Este îngrozitoare concluzia că: NIMIC DIN TOATE ASTEA NU S-AR FI ÎNTÂMPLAT DACĂ EU FĂCEAM SEX CU EA!

EXPLICAȚIA DIN TITLU

Când un bărbat dorește să facă sex cu o femeie, așa, din prima se duce la o prostituată, o plătește și face sex. Normal ar fi ca „rețeta” să funcționeze și pentru femei. În țările civilizate chiar funcționează. Îți comanzi un gigolo de pe un site, vine la tine și ai sex până ți se fac ochii cât cepele. Așadar, dacă ai bani, poți avea și sex cât poftești și cât ai nevoie. Însă prietenia adevărată, cea frumoasă, se bazează pe alte coordonate, pe alte principii. O relație dintre un bărbat și o femeie, care au o anumită vârstă trebuie să fie calmă, să aibă în spate o cunoaștere reciprocă amănunțită, să se bazeze pe nevoile celuilalt, să fie altruistă nu bolnăvicios de egoistă, să fie „așezată” și alte alea pe care le știe toată lumea.

Nu știu de ce îmi vin minte, acum, versurile lui Minulescu: „În orașu-n care plouă, de trei ori pe săptămână, un bătrân și o bătrână, două jucării stricate, merg ținându-se de mână”. Da, poate că această ținere de mână ar trebui să fie imaginea simbolică a unei relații dintre două persoane care nu mai sunt la prima sau la a doua tinerețe…

Eu mi-am dorit un suflet cald precum culcușul de sub aripile unei îngere, în schimb destinul mi-a hărăzit o văduvă de 70 de ani ahtiată după sex.

Ce fericire ar fi fost pe capul meu, poate, dacă făceam sex cu ea?!…

(Visited 47 times, 1 visits today)