SĂPTĂMÂNA MARE – JOI
…frumoasa lume a gândurilor tulburi o fântână a săpat în sufletul meu… această clipă a răgazului limpede complice cu vremea de seară prea-vede ce fi-va în noaptea ce vine care-mi va umple ființa de tine îngerească-nfățișare de ne-nțelesuri cuprinsă… se lasă pacea peste întreaga odaie dominată sever de cartea cu titlu suprem „viața ca o pradă”… și ce ai de gând să faci acum? Mă întreabă șiret zâmbind îngera… ce-am să fac? Întrebi de parcă n-ai ști… de veghe voi fi ca-n atâtea alte nopți pustii pustiitoare căci lumina e tulbure ziua și e clară noaptea, mult mai clară… dar e o rană ce se-nșurubează cu-ncetul în trupu-mi firav și plăpând de nedormire… atunci vălmășag de gânduri vor fi prezente în creierul meu… și voi fi aruncat, presimt, într-o vale adâncă și neagră și mi se va pune pe creștet o coroană de trandafiri veștejiți întru vecie…
…drumuri de-ntors nu există!…
