SCRIEREA ȘI ESTETICA PAGINII

Văd o sumedenie de autori de texte (așa zise literare) care se pretind a fi poeți (femei și bărbați deopotrivă) aruncând, pur și simplu, cuvintele-n pagină (nu discut aici despre valoarea înșiruirii „poetice”) fără un minimum discernământ estetic!
Cum să pot citi o „poezie” sau orice altceva dacă autorul/autoarea scrie cuvântul apoi pune virgula la un kilometru distanță, care înghesuie cuvintele unele lângă altele, care folosesc mai mult de trei semne ale exclamării sau ale întrebării, care folosesc, precum sarea-n bucate zeci de puncte-puncte ș.a.m.d. Ce carte de vizită ne oferă aceștia? Ce invitație în a le citi „opera”. Ce garanție a valorii scrierii lor?
Personal, când văd o asemena dezlânare în scriitură, fără a ține seama de estetica scrisului (nu doar de mesajul său intrinsec) refuz să mai citesc…
Pentru că-mi violentează privirea!