SERENADĂ ASTRALĂ
Strânge-mă în palmele tale ca pe-o sămânță bună de rod gata să cuprindă adâncurile cu rădăcini de orhideu sau de galben trandafir… sunt asemenea unui bob de cristal… poți vedea viitorul, trecutul, prezentul chiar marea albastră și sângeriul rubin al soarelui… sunt fericirea mult necesară-ncolțirii fără de care pământul e sterp pustiit de negrele gânduri ale fecioarelor duse… seduse în mine pe când feciorelnic cântam la harpa dimineților dulci, senine… de tine mi-e gândul dureros că nu ești, că nu vei fi mireasa de prinț așteptată de-o turmă de miei mătăsoși ca îngeri… tu, îngera nopții veghezi gândul ștrengar ca o punte a trecerii dintr-un suflet în altul pereche… corzile groase de sticlă-ntocmesc serenade astrale… harpă siderală… adierea agită țurțurii muzicali… sunt o chemare… sirene bărbați… cu suflete adevărate viole-violine… de mă cuprinzi cu palmele tale tot simt absența și suflul de gheață al coșmarului zilnic…
