UN BUN PRIMAR FĂPTUIEȘTE, NU VORBEȘTE!

Un bun funcționar public, un bun primar nu e necesar să fie cult, ci eficient!

Cultura poate fi la funcționarul public, un handicap adesea insurmontabil. În loc să rezolve problema străzilor neasfaltate și pline de gropi, el se va apuca să hamletizeze lângă fiecare groapă: „a fi sau a nu fi”.

Un bun primar nu e cazul să-și piardă vremea cu privitul stelelor sau cu obsesia eternității. El trebuie să fie practic, iute în decizii, fără mofturi metafizice, deștept, ager, la care pofta de a mișca lucrurile în domeniul său e cu atât mai productivă cu cât nu are nevoie de finețuri de spirit. Nefiind sâcâit de parabole melancolice – răul de care suferă intelectualul autentic – el va acționa, va făptui cu fermitate, ca un administrator ce-și face treaba fără să audă în urechi strigătul disperat și periculos al Eclesiastului: „totul e deșărtăciune”.

Nu va cădea pe gânduri  în plină ședință de consiliu, „de îndată” meditând la teoria relativității. Întreaga lui energie și întreaga lui dorință de a demonstra ce e în stare să facă se vor putea îndrepta, nestingherite, spre rosturile funcției sale. Puțini sunt aceea care au înțeles că sensul real al „reformei” cere, pe lângă trăncăneală, și osteneală practică.

Dacă totuși ai obiceiul de a vorbi mult fără acoperire în fapte, de a promite „marea cu sarea”, atunci, ne-ținerea de cuvânt nu mai este o chestiune genetică, nici astrologică, ci devine o chestiune de caracter.

A vorbi mult și a nu face nimic este o boală greu de vindecat. A nu spune mare lucru dar a face totul înseamnă să fii un bun gospodar!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.