verigheta-ascunsa-gheorghe-burdujanVerigheta nu este numai un obiect fizic, de pus pe deget, ci e şi o prezenţă, mai puternică chiar, a Fiinţei noastre lăuntrice, a spiritului nostru interior. O purtăm nu doar ca să vadă lumea , ci şi ca să ne liniştim pe noi înşine. Pentru că verigheta îţi să un fel de linişte interioară, te pune oarecum la adăpost de răutăţile existenţiale.

Dar există şi verighete ascunse, mai mult sau mai puţin materiale. 

Gândesc primăvara ca fiind anotimpul care ne afectează cel mai mult dintre toate anotimpurile anului: sudează sau dezbină, cu o forţă sporită, relaţia existentă, îndeamnă la căutări înfrigurate, apasă, cu mai multă greutate, hotărârile pe care le luăm… 

Timpul îşi accelerează curgerea şi se personalizează isteroid în fiecare trăitor pe planeta de pâine… 

E adevărat că apropierea verii (când ni se înfierbântă creierii), justifică, întrucâtva, toate aceste stări accentuate şi oarecum atipice, dar ceea ce nu vedem sau NU VREM să recunoaştem este FRICA, teama noastră de singurătatea care ni s-a cuibărit în suflete. Frica aceasta ne face să renunţăm la verighetele reale ale Fiinţei cu mai multă uşurinţă. Şi asta pentru a ne ataşa, despovăraţi, în taină, făptura de altă făptură, printr-o verighetă ascunsă, imaginară… 

Dacă eşti singur/ă, dar NU eşti singur/ă, renunţi doar la verigheta simbolică, la aceea care-ţi aureolează trupul fizic. Se pun, astfel, bazele unei îndepărtări de Fiinţa alăturea… 

Dacă EŞTI singur/ă, dar eşti singur/ă, verighetele tale nu există nici măcar ca simboluri şi lesne poţi traversa, cu înseninare, timpul nopţilor cu verighete-ascunse. 

Sau eşti veşnic logodit/ă întru sinele-ţi arborat, drapel-pirat, la corabia existenţială…

(Visited 96 times, 1 visits today)