ZIUA PLECARII DEFINITIVE

2016

ziua-plecarii-definitiveÎn viaţa fiecărui om există o astfel de zi. Toţi ştim (mai degrabă, intuim, simţim) asta. Că va veni o zi a plecărilor definitive. Numai că nu ştim când va fi acea zi, când va prinde conturul dureros al plecării definitive.

Două sunt aspectele sub care aceasta se petrece: 1. plecarea definitivă din viaţa cuiva şi 2. plecarea definitivă din propria-ţi viaţă. Şi una şi cealaltă pot produce dureri sau un sentiment de fericire eliberatoare. Atunci când eşti povară, plecarea ta definitivă este benefică, generatoare de bucurii pentru acela/aceea în viaţa căruia ai fost. Când pleci din propria-ţi viaţă, spiritul se eliberează de povara trupului şi se alătură celorlalte asemenea lui…
Nu este o despărţire temporară, ci este o ducere fără de întoarcere…

Dacă ai însemnat ceva într-un sistem de valori contextual, plecarea ta nu va putea fi înlocuită de ceva sau de altcineva. Locul rămas „liber” se va cicatriza şi va fi purtat cu mândrie la reverul Fiinţei pentru care ai pulsat existenţă…

Niciodată nu ştim dacă în batista fluturândă a despărţire sau în sărutul simulat trimis din buze pe o palmă simbolică în eter către tine nu se află cumva ascuns gestul abrupt al plecării definitive sau duritatea cuvântului „adio”…

Pe crestele munţilor se lăsa ceaţa alburie a norilor zdrenţuiţi anunţând o ploaie blândă de toamnă târzie. Frunzele intens colorate se înfiorau de o boare caldă şi rece în acelaşi timp. Aleea şi uliţa pe care se strecura maşina albă erau pline de frunze, de nisip şi de pietre. De la mănăstire, cu maşina, drumul era chinuitor. Până la şosea. Şoseaua cea eliberatoare. Aceeaşi şosea care ne-a unit, acum se aşternea de-a stânga şi de-a dreapta, într-un mod aluziv, parcă voit întru despărţire. Plecarea ta definitivă s-a înfăptuit la stânga. A mea la dreapta.

Pentru mine ziua plecarii definitive a fost 02 octombrie 2011, ora 11,00!
În dublu sens.

Lasă un răspuns