ULTIMA LECȚIE A LABRADORULUI
Am spus-o de nenumărate ori și am s-o repet la infinit: de la animale, noi oamenii, avem multe de învățat,...
Am spus-o de nenumărate ori și am s-o repet la infinit: de la animale, noi oamenii, avem multe de învățat,...
Totul a început pe vremea răposatului Netlog (cine știe cunoaște). Nu știu cum am dat-o de-am cotito-o de ne-am „împrietenit”,...
Arcadele templului alb peste tine veghează către o ingerare cerească… ogiva bisericii pe care nu ai văzut-o nicicând… și dorul...
De când așteptarea emblemă, enigmă pe scut se topește… de când? Nedormitul dor de pribegele stele palpită… de când plăpândul...
Vine leopardul și-mi aduce crini… o libelulă tocmai face semne la fereastră… greierii mi s-au ascuns în glastră… plouă și...
CE JAVRĂ DE OM POȚI SĂ FII SĂ DISTRUGI O OPERĂ DE ARTĂ https://twitter.com/i/status/1766175981516054700
Te-am regăsit nepierzându-te vreodată. În vis te-am regăsit alcătuindu-mi trupul într-o formă nouă asemenea trupului tău… de sidef arămiu… rug...
Din pieptul meu crește o salcie cu multiple ramuri care cântă unduitor la orice adiere de vânt… iată femeia îmi...
Am cunoscut, citit, văzut pe cineva care nu se lăuda dar făcea tot posibilul să afli că a mai „scos”...
O, preafrumoasa clipă a trecerii pe bunul acesta pământ de sfânt ți-e tăcerea atât de profundă căci zâmbetul lacrimii desface...
Pe câmpul fără limite stau înșiruite ca flori fără să fie gânduri idei înflorite cruci ale nopții nedormite… porumbei împietriți...
Pentru ce iubesc eu verticala, pentru că așa pot ajunge la cer să-mi desfășor eșarfa primită în dar odată când...
Sub fereastra mea Călătorește ea… …și e toamnă frumoasă… a nucilor toamnă… ca niciodată castanele, doamnele îmi umblă prin suflet...
Nu știu de ce gândurile mele de astăzi au poposit pe chipul, vag conturat în amintiri, și pe numele ei…...
Sunt orhideu dar cine mirosul său atât de fin asupra mea o să-l aplece?... O aripă-mi va fi de-ajuns să...