Comunismul românesc, colectivist și internaționalist prin definiție și din ambiție a produs două efecte perverse: individualismul (mai exact spus: egoismul) și naționalismul.

Societatea românească de azi este compusă aproape exclusiv din inși „care se descurcă”, din indivizi care nu respectă nici o regulă comună (fie ea legală ori morală), pe scurt din egoiști ireductibili.

În același timp, forma politică cea mai proeminentă în care se exprimă sensibilitățile acestor inși absolut separați unul de celălalt este naționalismul. Coexistența naționalismului și a egoismului este pe deplin inteligibilă. În opinia mea, naționalismul actual se naște tocmai din refuzul de a lua în seamă starea anarhică produsă de egoismele individuale. Naționaliștii preferă să nu vadă ceea ce poate vedea oricine: absența legăturii sociale. Ei postulează în schimb o unitate fundamentală a corpului politic, cu rădăcini în trecut (în istorie) și cu un viitor sigur. Statul națiune, o formulă aflată la îndemână, devine astfel scop.

Starea de anarhie în care se complace societatea românească poate fi comparată cu un război al tuturor împotriva tuturor. Dar asta este o metaforă și ea este acceptată ca figură retorică și nu altfel.

(Visited 24 times, 1 visits today)