Puțini sunt aceia aflați în capul trebii care să înțeleagă faptul că sunt acolo pentru a-l sluji pe cetățeanul contribuabil și nu pentru a-și exercita discreționar puterea pe care i-a încredințat-o, temporar, alegătorul.

Nu sunt acolo pentru a se îmbogăți ei și rudele lor sau pentru a împărți iluzorii și subiective acte de „dreptate” după o logică și lege personale adeseori în contradicție cu Legea…

De la președintele statului și până la primarul din cea mai mică localitate, unda de șoc a puterii trebuie să se propage întru conștientizarea faptului că ai fost ales nu pentru a domni, ci pentru a sluji.

A sluji nu oricum, ci într-un perpetuu respect față de cel care-și plătește cu parcimonie „dările”, pe spatele (și din banii) căruia trăiești tu, funcționar public, cu toată familia ta.

Nu cetățeanul este cel care depune  Jurământul, ci președintele, parlamentarul, ministrul, primarul sunt aceia care, cu mâna pe Biblia creștină și pe Constituția țării, jură „sî respecte” și „să slujească”.

Aroganța nu are ce căuta la masa funcționarului public, indiferent că e de rang înalt sau nu. Cetățeanului nu trebuie să-i fie teamă că va fi dat afară de gardieni atunci când  bate la ușa primarului sau a secretarului pentru a întreba ce se întâmplă cu banii săi pe care i-a „vărsat” la bugetul local.

Primăria trebuie să fie casa primitoare pentru toți cetățenii care îi trec pragul.

Cei aflați în capul trebii sunt acolo să aibă grijă de banul public, să vegheze întru binele, bunăstarea și siguranța cetățeanului simplu.

Cetățeanul simplu nu mai trebuie privit doar ca pe cel care vă aduce taxa, impozitul și, odată la patru ani, votul său fără de care nici nu ați exista…

(Visited 11 times, 1 visits today)