SINUCIDERI

Am primit şi (logic) citit un articol în care se spune, printre altele:

„viaţa tutunarilor sfidează logica umană.”
(…)”dacă Dumnezeu l-ar fi lăsat pe om să fumeze, i-ar fi făcut un horn în cap cu care să se protejeze de fum”
„Întorcându-ne însă la tutunarul nostru „cel de toate zilele” ne frământă aceeaşi întrebare: Ce nu e în regulă cu el? Parcă e un om îmbătrânit înainte de vreme, căruia nu-i mai place nimic, nu-l mai interesează, nu-l mai mişcă nimic. Totul „s-a fumat”! (Oare de ce cuvântul acesta sună atât de distructiv. La un om în vârstă parcă nu te oripilează atât de tare, dar când vezi un elev, un tânăr care ar trebui „să ridice munţii şi să-i arunce în mare”, într-o astfel de stare apatică? Poate că este bolnav îţi spui. Te uiţi la ochii lui care privesc fără vlagă, fără noimă. Are o scârbă de lume, de viaţă, de tot şi de toţi.
Manifestă apatie, lipsa voinţei de a mai lupta, cu şcoala, cu familia, cu viaţa. Sau chiar acelaşi dispreţ total faţă de toate. Parcă lumea se pierde în urmă, parcă toate problemele dispar, parcă sunt tot mai adormite… mai moarte…
Tutunul ca şi celelalte droguri sunt instrumentele uitării, amorţirii, ale dispariţiei, ale morţii. Oare de ce să vrem a muri? Nu este aceasta dorinţa celui vrăjmaş? Să scape de noi mai repede de pe aici? Cu ce-au greşit atât de grav familia, şcoala, societatea, Dumnezeu care ne-a adus în lumină, de vrea cineva să fugă de ele?”
Să vedem ce ne spune aici, nouă cititorilor, doamna profesoară?
1. În primul rând îşi exprimă indignarea faţă de fumători prin constatări şi observaţii ironice, prin recomandări scolastice;
2. La un moment dat are o străfulgerare axiomatică: „viaţa tutunarilor sfidează logica umană” (cu amendamentul că nu există o „logică umană”. Logica nu poate fi „umană” sau „inumană”. Cred că se referă la o anumită normalitate a vieţii terne, lipsită de culoare.);
Într-adevăr fumătorii sfidează normalitatea, pentru că ei, ca şi toţi ceilalţi vicioşi din alte categorii, nu fac parte din aşa zisa şi relativa normalitate;
3. Cu reflecţia sa despre Dumnezeu versus fumători, doamna profesoară devine hilară;
4.În fine profesoara noastră, fără să vrea, concluzionează eficient şi psihanalitc: ”
„Tutunul ca şi celelalte droguri sunt instrumentele uitării, amorţirii, ale dispariţiei, ale morţii. Oare de ce să vrem a muri? Nu este aceasta dorinţa celui vrăjmaş? Să scape de noi mai repede de pe aici? Cu ce-au greşit atât de grav familia, şcoala, societatea, Dumnezeu care ne-a adus în lumină, de vrea cineva să fugă de ele?”

Părerea mea:
Tutunul, viciul în genere, este o formă de pedeapsă autoimpusă. Există sinucideri brutale (care se consumă în fracţiuni de secundă) şi sinucideri lente care se desfăşoară pe parcursul unor zeci de ani. Viciul (tutunul, alcoolul, excesul sexual, drogul etc.) este această formă de sinucidere. Dorindu-ne să murim (în subconştient) mai devreme decât ceilalţi „normali” nu ne pedepsim doar pe noi înşine, ci şi pe cei apropiaţi, dragi nouă. Viciosul (cel ce doreşte să pedepsească şi să se auto-pedepsească) are un sentiment de vinovăţie. De aici reacţia lui. Nici un vicios nu a fost dorit la naştere de către unul dintre părinţii săi (de regulă de către mama sa). Adesea asupra lui s-au exercitat abuzuri sexuale (mai mult sau mai puţin voalate) sau acte care au avut o conotaţie sexuală. El ştie, în subconştient, că nu a fost dorit, de aici şi preţul scăzut pe care îl pune pe viaţa sa, pe sănătatea lui. Cu cât va dispărea mai repede cu atât mai bine. Sinuciderea îndelungată ascunde în ea şi o anumită doză de sadism îndreptată împotriva celorlalţi. El vrea ca cei „vinovaţi” de existenţa sa să sufere cât mai mult cu putinţă pentru că numai astfel va fi răzbunat pe deplin pentru faptul că a venit pe lume împotriva voinţei sale. Şi pentru faptul că nu a fost dorit de către unul dintre părinţi.
E greşit să punem în ecuaţie aici obişnuinţa sau dependenţa. Acestea sunt noţiuni pe care noi sau ei înşişi le-au găsit pentru a fi folosite ca scuză. Lipsa de voinţă de asemenea. Stă în puterea lor să se lase de orice viciu, dar ei nu doresc asta, pentru că au un destin de dus şi îndeplinit.
A, să nu uit: fumez 2-3 pachete pe zi!