VOLUMUL III (ÎNGERA)

Această trilogie este dedicată, în principal, femeilor! Pentru mine femeia a fost și este, deopotrivă, șarpe, sirenă și îngeră. Ea a constituit marea problemă a existenței mele. Nu familia, nu copilul, nu casa și acumulările materiale, nu mi-rajul călătoriilor superbe, ci femeia!

Poate vă imaginați (cei/cele care mă acuză de misogi-nism) că sunt un misogin mascat de cuvinte frumoase și că pentru mine femeia nu constituie un punct de atracție în stare să-ți restructureze întreaga ființă. Este o falsă percepție…

Sunt un bărbat (ca atâția alții) care a străbătut distanțe lungi în lungul și-n latul patriei până la EA, de fiecare dată alta (în cazuri rarisime aceeași); un bărbat care a sărutat buze și ochi pe care i-am făcut să se deschidă a uimire și apoi să se închidă de plăcere…

Ea, mereu tânără, mereu frumoasă mirosind a trandafiri și tuberoze, cu păr mătăsos ca-n basme, despletit sau nu, bogat ca niște sălcii unduioase, cu soarele în ochi și luna pe genunchi mi-a transformat rostirea-n declarații de iubire, cu speranța deșartă (uneori) că mă va primi sub aripa-i ocrotitoare…

Nu sunt altfel decât alții care-au așteptat pe sub ferestre, iarna-n ger sau în nopțile sufocante de vară toridă, un semn, atâta doar, un semn făcut cu mâna care mi-ar fi adus aminte că totuși exist în gândul ei și care m-ar fi umplut de fericire…

Am scris și trimis nu sute, ci mii de scrisori pline de romantism, uneori implorând, alteori ridicându-le în slăvi, în-cheiate cu jalnica slovă „al tău, cu drag și dor”.

Am făcut să tresară multe trupuri sub mângâierile mele. Și-n multe nopți îmi aduc în memorie întâmplări vinovate, aventuri, nume și cuvinte de-a valma amestecându-se perpetuu în mintea-mi de acum.

Și eu am fost iubit de câteva femei, nu multe… Și le-am făcut să se bucure sau să sufere și am trăit focul mistuitor al dorinței, îndoiala care-ți mănâncă zilele, așteptările zadarnice, pline de lacrimi adevărate, tăișul dureros al geloziei și dumnezeiasca plăcere a îmbrățișărilor violente, când cele două trupuri vor, parcă, să se contopească într-unul singur.

Am trăit tulburările iubirilor inocente încă din pruncie; mi-am pierdut virginitatea la 14 ani în brațele unei prostituate. Prostituată, dar Îngeră pentru mine… Apoi am fost amantul multor femei căsătorite, am înșelat și-am fost înșelat la rândul meu. Am trăit și bucuria împlinirii generată de tradiționala și sfânta căsătorie.

Cu toate acestea nu pot spune că am fost fericit vreo-dată. Pentru că nu mi-am găsit perechea ideală, acea femeie, acea Îngeră, care este în stare să-ți stăpânească deplin sufletul și să ți-l modeleze. Îngera, n-a apărut în viața mea ca zâna care te ia de mână și-ți arată fragilitatea lumii materiale pentru a-ți purta pașii către minunile spiritului.

Femeile nu m-au făcut mai bun, dar nici nu m-au făcut mai rău, nu m-au coborât, nici nu m-au înălțat. Au stat cuminți, în banca lor, ca niște oaspeți plăcuți sau obositori, uneori. Prezențe dorite, aducătoare de bucurie sau de suferință; martore drăgăstoase ale trecerii mele pe bunul acesta pământ; admi-ratoare sincere a ceea ce însemn eu sau pur și simplu doritoare de plăceri egoiste.

Femeile pe care le-am cunoscut mi-au cerut sau mi-au luat, iar eu le-am dat, generos, câte ceva din biata mea exis-tență, din bogăția tinereții mele, din timpul rezervat mie de Chronos, din iluziile pe care mi le făceam și mi le fac, din frământările mele interioare. Cuprinsul lăuntric al sufletului meu a fost cu siguranță îmbogățit dar niciodată transformat de plăcuta lor prezență. Le-am dat pentru că aveam de unde să dau, iar lor nu le-am cerut mai mult de o clipă – ca un fulger –  pentru spiritul meu.

Se știe că prin esența ei și în mod necesar, femeia este egoistă, speculantă și predispusă raptului. Nu m-a deranjat și nu mă deranjează. Am acceptat-o așa cum e, și am luat-o așa cum e născută. N-am făcut nazuri, m-am lăsat furat, speculat, plătind de fiecare dată și la timp un bir poate nemeritat… Dacă mi-a plăcut am făcut-o și pe ea să-i placă, dacă am făcut-o să sufere, am suferit și eu.

Dincolo de toate, cert este faptul că eu iubesc femeia. Din acest motiv pentru mine femeia este Îngeră și în toate povestirile mele cu și despre ea se găsește adevărul acelor trăiri narative. Pentru că eu nu pot născoci ceea ce nu am trăit cu sânge și nisip. Așadar scrierile mele sunt trăiri reale…

Prin urmare, dacă sunt perceput ca misogin sau nu de unele doamne, asta se datorează femeilor care mi-au trecut prin viață, femei care, cu prezența lor divină, au generat, în fapt, „stilul” relației mele cu EA. Uneori pro, alteori contra…