CRUNTE ADEVĂRURI DESPRE LAUREAȚI AI PREMIULUI NOBEL

G.B. Shaw şi Jean-Paul Sartre

George Bernard Shaw a fost și este, fără îndoială, un personaj important al culturii universale. A luat Premiul Nobel în 1925, a luat şi un Oscar în 1938, a fost cofondator al celebrei London School of Economics şi a fost foarte activ în plan social şi politic. Lui G.B. Shaw i se iartă, pur şi simplu, derapajele. Ba, mai mult, i se uită. Îşi mai aminteşte cineva, astăzi, de articolele din presa britanică în care savurosul scriitor se declara entuziasmat, la grămadă, de Hitler, Stalin şi Mussolini? Mai ţine cineva minte discursul său din anul 1931, în care propunea ca, o dată la cinci sau şapte ani, fiecare cetăţean să fie chemat în faţa unui juriu pentru a-şi justifica existenţa? Şi dacă nu şi-o justifică să fie informat că societatea din care face parte nu-şi mai poate permite să-l țină în viață? Mai pomeneşte cineva despre apelul său către chimişti, lansat în anul 1934 în care G.B. Shaw cerea să se inventeze „un gaz uman”, care să ucidă pe loc şi fără dureri, așa încât indezirabilii să fie eliminați pur și simplu? Gazul la care visa a fost inventat zece ani mai târziu, s-a numit Cyclon B şi a fost folosit de nazişti în lagărele de concentrare.

Absolvit de „amintirea istorică” este şi Jean-Paul Sartre, care, în 1972,  declara că anticomuniştii nu trebuie arestaţi, ci împuşcaţi, pentru că din închisoare se mai poate ieși. Pentru Sartre (el însuşi laureat al Premiului Nobel), „anticomunistul e un câine”. În schimb, Che Guevara era demn a fi socotit „cea mai completă fiinţă umană a erei noastre”.

Credeți că, date fiind asemenea enormităţi comportamentale, G.B. Shaw şi Jean-Paul Sartre au fost dați uitării, incriminați, reduși, șterși din cărți și manuale? Nu! În schimb lumea noastră modernă dorește să nu-i mai pomenim pe Heidegger, Céline, Mircea Eliade, Cioran, Vulcănescu etc.

Cu alte cuvinte se subînțelege că unii, chiar dacă au făcut rele, rămân „băieţi buni”, iar alţii, chiar dacă au făcut şi lucruri bune, rămân, în eternitate, „băieţi răi.

Aud, citesc că ministrul nostru de externe, doamna Țoiu, dorește să schimbe numele unei străzi și a unei stații de autobuz din Mircea Vulcănescu, pe motivul că primul ar fi fost criminal de război (fapt nedovedit până în prezent. Singura lui vinovăție constă în faptul că a făcut parte din guvernul condus de Ion Antonescu. Atât. A fost membru al unui guvern. Nu s-a implicat direct în niciun act abominabil comis e acel guvern.