RUGA NOPȚILOR TÂRZII
Lasă-mă să-ți vorbesc lung, îndelung deși clar mi-e că n-o să auzi cum lunecă ploaia-n uluci, cum părul tău de parfum se îmbibă… așa către mine ca un ecou se strecoară prin genele tale întredeschise nălucă îți par sau și mai bine abur, ceață somnul dăruindu-ți… lasă-mă să-ți vorbesc așa cum inima-mi știe făcută batistă îmbibată de aromele trupului tău căci ai fost în mine adăpostită și mi-ai strivit ceasornicul așteptărilor mute… târzii șoaptele mele n-au niciun ecou, nu mai au ca altădată când te scăldam în oceanul sentimentelor mele… sufletul meu călătorește-n neștire pe cununi de stânjenei așa cum muzica pe coardele violei… un întreg vis e chipul tău ca o corabie ce se îndepărtează tot mai mult de țărmul pe care ți l-am oferit… climate pline de vrajă știu te așteaptă într-o altă lume mai aproape de tine… dar lasă-mă să-ți vorbesc lung, îndelung în nopțile târzii când numai eu viețuiesc pescăruș căzut captiv în gândurile tale… ce știi tu… ce știi cum ard visele mele ca lumânări uitate-n nisipul anilor trecuți de prisos, prinos pământului cu trandafiri…
