SĂPTĂMÂNA MARE – MARȚI
Iată se întâmplă somnul cel anunțat de truda trudită cu gândul și speranța în zădărnicie… nu crede totuși omul că este aievea… în natura ființei sale știe că părerea-i înșelătoare adesea și vina-i solemnă când se transformă-ntr-o iubire perpetuă dar trecătoare… ascundeți ochii aceste porți către suflet ascundeți să nu se mai vadă ca macii uitați pe o câmpie de grâu încolțit… ascundeți… nu se poate găsi, nici afla pe planeta această zisă pământ o lacrimă pură de-a pururi cum roua ar fi… roua în suflet strecurată, durută… nu se poate nici inimă-fecioară… totu-i lăsare de vânt înșelător, totu-i mânjit de-un asfințit murdar și mincinos… în zare așteaptă de atâtea milenii oceanul albastru al neființei… tot ce e frumos este ascuns de cel/cea fără de minte clară și iute… iremediabil îmi vine să spun căci e o durere fără de margini această realitate singulară… de aici plecăm către noi înșine în casa păsării de aur… singurătate cu aripa ta peste noi alungită…
