MULŢUMESC FRUMOS!

Astăzi am primit pe mail acest articol de la o elevă de clasa a IX-a. Îmi dau seama că și noi, oamenii maturi, mai avem încă multe de învăţat de la copii.

“Mulţumesc frumos, este răspunsul pe care îl dau, invariabil, fie că îmi cumpăr un bilet de tramvai sau un kilogram de mere.
Răspunsul pe care mi se pare normal să îl acorzi oricui. Ţin minte că a existat o vreme în care nu mi se părea imperios necesar să fac asta… Mulţumeam, fără drept de apel, dar mai mult din obişnuinţa gestului. De multe ori mă deranja faptul că nu eram auzită şi că celor din jur le păsa prea puţin de ceea ce spun. Ca atare, nu puneam preţ pe aceste cuvinte, care ştim cu toţii îţi pot deschide multe uşi. Şi nu mă refer aici la oportunităţi. Mă refer la uşile care îţi deschid porţile spre sufletul oamenilor, spre amabilitate, politeţe şi bun simţ.
O fericită împrejurare m-a călătorit în Slănic Moldova . M-a uimit acolo căldura oamenilor, educaţia, spiritul civic. Nu am vazut, feţele acrite de plictiseală ale funcţionarilor sau vânzătorilor, schimonoseala unei vremi demult apuse. Am auzit, la orice întrebare a mea, un ,,Doamne-ajută” spus din inimă, cu zâmbetul pe buze, şi acel un „mulţumesc frumos” fară pic de comoditate şi obişnuinţă, aşa cum mie mi se întâmplă ades să fac…
Am constatat că oamenii pot fi şi deschişi şi educaţi, că ştiu să zâmbească şi că se simt în largul lor cu ei înşişi.
Am înţeles atunci ceea ce mulţi nu înţeleg: nu mulţumeşti pentru cel din faţa ta, nu aştepţi răspuns, laude, statui. Gestul de mulţumire îl faci pentru tine, pentru liniştea ta sufletească.
„Mulţumesc frumos” îmi aduce împăcare. Pentru mine, înseamnă o mare filosofie. E singurul lucru pe care îl poate face cineva fără să coste şi care aduce apreciere, o carte de vizită, un buletin de civilizaţie firesc.
Personal, apreciez cu adevărat gesturile mici care ne fac să funcţionăm şi să fim oameni!”