SEMNUL ÎNTREBĂRII (poezii de disidență – 2)

Limba se dedublează ca un artist de geniu

Se servește grătar nespălat din ficatul lui Dumnezeu

Nu te întoarce părăsit-o, mai stai un mileniu

În gară la Mărășești nu mai sunt decât eu.

Pocăit e cel ce cicatricii-i răspunde

Cu nepăsarea eroului medaliat.

Eu caut altceva decât nepăsare. Niște unde

sonore despre care se spune că m-au înfiat.

Strat peste strat și cârcă peste cârcă

Subțiori la subțiori, oricine peste orișicine

Sigur este un crâmpei de cârpă

Sub care-mi place să adorm pe vine…

Iată lumea, iată amfora mea argintată

În care colcăie trupul femeii fără credință

În fugă rănesc arborii c-o inimă de piatră

Însângerată, moartă de-atâta umilință.

Patul meu doare cum doare lespedea

De marmură grea, de pe gura unui anume poet

Știu bine, plânsul tău este doar lacrima

Prelinsă peste prima literă din alfabet…

Limba, zic, se dedublează.

Artistul de geniu este în căutare.

Veșnicul Rai este acolo sus și creează

Bolnavi pe pământ și pe mare…