AM VRUT ŞI EU SĂ MĂ MĂRIT – SCRISORILE VALENTINEI (IX)

2015

am-vrut-si-eu-sa-ma-maritIubitule, tu eşti mult mai tânăr decât mine. Mult mai tânăr şi mult mai frumos. Eu nu mai sunt demult o femeie frumoasă. Cu toate astea NU eu am fost aceea care a alergat după tine, ci TU ai fost acela care a ţinut morţiş ca noi să ne cunoaştem, care a alergat după mine. Eu nu am vrut, ştii bine, pentru că vedeam cu claritate care sunt diferenţele evidente dintre noi, diferenţe care au generat atâtea şi atâtea discuţii în rândul prietenilor tăi care niciodată nu au fost de acord cu relaţia noastră. Dacă nu insista prietena mea (la un moment dat a fost şi prietena ta), poate că sigur nu ne-am fi întâlnit niciodată şi totul ar fi rămas, spre binele amândurora, la nivel unei poveşti.
Am acceptat pentru că doream să aflu ce vrei tu de fapt de la mine şi de la viaţă, în general vorbind. După ce ne-am cunoscut, ca să-mi dau seama dacă sentimentele tale pentru mine sunt reale, adevărate şi nu doar vrăjeli, EU am adus în discuţie ideea căsătoriei. Şi ţi-am spus că mi-ar plăcea să fiu soţia ta. Reacţia ta a fost una elocventă: în loc să-mi explici cu argumente că nu vrei şi de ce nu vrei sau nu poţi să fii soţul meu, ai râs de mine. M-ai luat la mişto. Cu neascunsă superioritate şi dispreţ ai rostit „draaaga de tine”. Apoi ai mai întrebat: „de ce ar vrea o femeie la vârsta mea să se mărite?” De parcă eu aş fi urmărit ceva. EU ŞI NU TU! Tu, care ai relaţii numai cu femei mai în vârstă decât tine. Oare de ce? Ce anume urmăreşti tu de la aceste femei. Nu cumva să moară ca să le moşteneşti averea? Îmi amintesc că la prima noastră întâlnire ai adus vorba despre moarte. Şi ai zis:”poate că mori tu mai întâi, poate că mor eu mai întâi…” Multă vreme m-au urmărit aceste cuvinte ale tale. De ce mi-ai adus în discuţie moartea mea şi a ta. Cum eşti tânăr şi în putere este puţin probabil ca tu să mori înaintea mea şi eu să te moştenesc. Atunci care este adevărul? Actuala ta iubită este mai în vârstă decât mine, şi mult-mult mai în vârstă decât tine. Prima ta soţie ar fi putut să-ţi fie mamă. Cea mai bună prietenă a ta, de asemenea ar putea să-ţi fie mamă. Care să fie secretul acestor relaţii ale tale cu femei mai în vârstă decât tine? Ca să nu mai vorbim despre aşa zisa ta şefă pentru care tu ai o „admiraţie” fără margini şi pe care o iubeşti în taină (pentru că ea e căsătorită – dar nu este o problemă pentru tine acest amănunt) care şi ea poate să-ţi fie mamă. Faptul că prietena ta actuală este măritată nu te deranjează. Aştept cu nerăbdare momentul când o vei călca în picioare şi pe ea, când le vei destrăma familia. Pentru că tu nu ai scrupule. De moralitate ce să mai vorbim…

Mi-ai scris că sunt „văcăriţă”, „ghiulă”, „că am muşcat din tine mai rău decât o femeie cu colţi” (asta ca să mă răneşti că eu am probleme cu dinţii), „că tu nu eşti jegos şi gras” (asta ca să faci trimitere la prietena noastră comună, care ar fi prea grasă), că sunt gâjâită (da, vocea mea nu este una clară şi puternică, aşa cum este a ta, de zici că eşti un gâscan. Ţi-am spus odată că eşti un „gâscan borţos”. Prin urmare tu mi-ai făcut un compliment tare drăguţ spunând despre mine că sunt „gâjâită”. Aşa că de câte ori mă sunai, aveam o strângere de inimă: să-ţi răspund, să nu-ţi răspund ştiind că nu am o voce care să-ţi mângâie ţie urechile)

Apetenţa ta pentru femeile mai în vârstă (nu contează dacă sunt sau nu măritate) îi face pe toţi oamenii care văd asta să-şi pună întrebări serioase cu privire la echilibrul tău emoţional şi la interesele pe care le urmăreşti tu într-o relaţie.

Lasă un răspuns