ARCADE

Arcadele templului alb peste tine veghează către o ingerare cerească… ogiva bisericii pe care nu ai văzut-o nicicând… și dorul din tine străbătându-te adânc, foarte adânc precum eu cu trăiri în suflet și-n gând… asemenea pământului sfântului când el vorbește prin venele sale ca taine nedeschise-n afară, ca taine deschise înăuntru… asemenea pupilelor din ochii de veghe a celui ce trudă înseamnă a trăi… trudă și iubire deolaltă… oamenilor le e dat să simtă părăsirea și depărtarea viețuirea în singular sau subteran… ochiul cristal scăpătat din diafanul contur al chipului înflorit și temător ca trandafirul… cu palma deschisă vei simți sărutul cu țepi iubitori… mirificul roșu al florii de sânge… mă tulbură apariția ta ireală și bruscă… e o seară supusă eclipsei din suflet… orașul trist mă întristează… îmi pregătesc întâlnirea sensibilă… ucizi iubirea mea ucigașă…