METEAHNĂ DE FEMEIE

Nu-mi mai amintesc cum arăta, nu-i mai țin minte nici numele nici hramul pe care-l purta și cum ajunsese în preajma mea… Îi țin minte doar piciorul frumos îmbrăcat în ciorap de mătase, picior pe care-l mângâiam asiduu de la genunchi la coapse și viceversa, în timpul rulării unui film prost într-un cinematograf de cartier… Era spre iarnă, căci aveam la mine un pardesiu pe care îl așezasem strategic peste picioarele noastre apropiate astfel încât ceilalți spectatori să nu bănuiască, nicidecum să vadă preocupările mele neobrăzate, dar plăcute, aplicate-n public… Nici mâinile ei nu erau cuminți pe sub pardesiu, căutând și găsind la mine gata de răspuns acel organ care, uneori, este esența tuturor preocupărilor femeii, și chiar centrul universului… Când eram aproape de punctul suprem al plăcerii unui bărbat s-a terminat filmul și s-au aprins luminile. Gata, nu se mai putea face nimic. Ne-am ridicat, îmbrăcat și am plecat.
Odată ieșiți în răcoarea toamnei spre iarnă, interesul meu bărbătesc pentru acea ființă dispăruse total. Al ei nu. Nu și nu. Într-atât de nu că mă trezisem cu ea la mine-n domiciliul personal. Dacă tot s-a autoinvitat, m-am grăbit să fac pe gazda primitoare: o cafea, un pahar cu apă, poate un coniac, ceva? Nu, nuuu. L-a luat pe nu în brațe odată cu ilustra mea înfățișare fizică dezbrăcată de pardesiu, că era cald. Am refuzat-o. O dată, de două, de trei ori până am început să mă enervez și să fac tot ce-mi stătea în putință ca s-o determin să plece. Într-un târziu a plecat bosumflată.
SFATURI PENTRU BĂRBAȚI: niciodată, dar niciodată să nu procedați precum am procedat eu. Femeia are o memorie formidabilă în materie de sex neonorat și din posibilă prietenă îți devine cel mai aprig dușman.
Întâmplarea sau poate că destinul sau pur și simplu dorința ei de răzbunare pe subsemnatul care este a făcut ca femeia în cauză să se mărite cu unul dintre prietenii mei apropiați, poet de anvergură medie, dar foarte cunoscut în oraș.
Mergeam uneori pe la el să discutăm de-ale noastre. După ce s-a însurat cu fosta mea neonorată cu sexul am făcut marea și impardonabila greșeală să-i fac o vizită. M-a primit prietenește, cum era și firesc, am vorbit despre poezie, mi-a arătat colecția lui de timbre și de monede. La plecare apare, din altă încăpere (pe tot timpul discuțiilor noastre a fost absentă) ea, soția lui și fosta mea neonorată. Nu știu cum să descriu ceea ce a urmat. Un porcoi de invective, un șir nesfârșit de injurii și de adjective rușinoase s-au abătut asupra mea, așa, din senin, fără ca ei să fi spus ceva sau să apuc măcar să deschid gura. M-am apropiat către ieșire cu spatele, teamă fiindu-mi că va pune mâna pe ceva cu care să mă și altoiască. El, prietenul, poetul, numismatul nu scotea o vorbă, ci doar rânjea satisfăcut în colțul gurii.
Nu am înțeles și n-am să înțeleg vreodată atitudinea acelei femei. Și nici pasivitatea fostului meu prieten și soț al distinsei. Cred că totuși dacă mă culcam cu ea, atunci când ea și-a dorit intens acest lucru, nimic nu s-ar mai întâmplat din cele întâmplate. Și cine știe, poate că viața ei ar fi fost alta. A mea așișderea… Dacă s-a întâmplat așa, înseamnă că așa trebuia să se întâmple…