PEȘTELE LEGAT
Pas cu pas (vorba lui Iohannis) prin centru, pe la piață, niște mere, niște hrișcă. (Am auzit eu și am văzut pe net că se face pâine din hrișcă. O să încerc).
Până acolo drumu-i lung. Tre sî treci pi lângă pești. Și printri hei. Tăți peștii, da auzi mneata domne, tăți peștii ierau legați. Din aiasta prișină peștii chicoteau cî nu iereau tăți înghețați. Mai iereau oarișci cari sî mei mișcau olecuță. Ba, am văzut yo cu ochii mei cum doi pești își dădeu coate (de fapt să-nghionteau cu cozili, că peștili nu are cot), și zăși hunu cătri șellalt: „auzi soro, azi nu-i dizligare la pești, așe că dijiaba sî holbează oaminii iștia la noi, hi-hi” „Să știi soro c-ai dreptati” răspunsă șellalt. De unde am tras yo concluzia că nu erau pești, ci erau de fapt peștoaice.
Așa că, dacă auzîi yo verdictu dat di pești, hai la meri. Meri grămezi-grămezi. Vreu și io din oala aiasta niște meri. Auzi, bre, omuli acolo nu-i nicio oală. A, scuze, din cutia asta am vrut să spun…
Lângă mine unul venit chitit pe idee: „ai țuică din aia bună?” Am! Zise vânzătorul. „Din aia bună- bună?”insistă omul venit chitit. „Din aia” Vreu și eu fro… Și n-am auzit cât dorea mnealui că am plecat mai departe.
Și uite-așa, pas cu pas ajunsei și acasă unde văzui că uitasem fro trii feliuri di cumpărături sî fac. Da nu-i bai, că merje și fără iele. O pizza froiam sî fac șî n-am luat și trebe…
