PILDELE AMICULUI X (III)

„Măi, nu ştiu cum să-ţi spun, dar nu mă mai atrage nevastă-mea, nu mai simt faţă de ea aceeaşi dorinţă de altă dată, aceeaşi nevoie de a-i adresa cuvinte frumoase care să-i dovedească dragostea mea. Nu ştiu, dar parcă nici nu o mai iubesc”. Aşa mi-a glăsuit amicul meu la o cafea şi o ţigară. Şi care e cauza? întreb eu. „Cred că felul în care se îmbracă acasă, comportamentul său faţă de mine, mă rog, cauza îmi este deocamdată neclară. Treci pe la mine. Poate observi tu ceva mai clar, obiectiv fiind şi privind din exterior”. Aşa am făcut. Am trecut pe la prietenul meu ca să-i „evaluez” nevasta.

Am sunat la uşa lor. Mi-a deschis ea. Am crezut că am greşit apartamentul. Din uşă rânjea la mine muma pădurii. O femeie cu părul despletit şi pus pe cap de parcă era aşezat cu furca, cu aceeaşi ochi frumoşi pe care îi ştiam deja, cu o bluză lălâie peste care atârnau bretelele unui şorţ pătat ce ascundea o pereche de pantaloni cu dungă cusută, de pe vremea bunicilor noştri, şi, ceea ce mi-a displăcut cel mai mult, cu o pereche de papuci din care ieşeau răşchirate pe-afară, ca la găină, nişte degete neîngrijite. Am intrat. Cu o veselie falsă amicul meu m-a invitat pe fotoliu şi a rugat-o pe ea să ne aducă două cafele. A sesizat imediat mirarea şi neplăcuta-mi  surpriză care probabil că mi se citeau pe chip. M-a întrebat din priviri: „ei cum e”? I-am făcut semn să fie calm, să mai aşteptăm puţin.

Ema vine cu cele două cafele. Nu puteam să-mi iau ochii de la papucii ei groteşti: jumătate îi dezgoleau degetele răschirate, jumătate îi ascundeau piciorul şi anume la spate. În loc să fie invers. Ori ai papuci care să-ţi aerisească picioarele dezgolindu-le în totalitate, ori porţi papuci cu bot, care pentru mine înseamnă şi eleganţă şi bun simţ. Nu mi-a trebuit mult timp să-mi dau seama care era cauza absenţei atracţiei fizice dintre cei doi. E drept, apartamentul lor are aer condiţionat, dar asta nu cred că ar fi împiedicat-o pe ea să poarte, la domiciliu, o fustă/fustiţă (căci încă mai avea, la 50 de ani, un corp atrăgător), O bluză bine aşezată pe trup, să nu poarte sutien (şi, dacă se poate, nimic pe dedesubt…), dar mai ales papucii. Da, papucii, în opinia mea, trebuie bine aleşi. Să fie cu model, să-ţi ascundă picioarele dacă sunt urâte, să ţi le arate în întregime, dacă sunt frumoase. Este vorba, cu alte cuvinte despre estetica vestimentaţiei la domiciliu. Dacă eşti acasă nu înseamnă că te poţi îmbrăca oricum, pe criteriul că sunt singură sau sunt cu soţul care mă ştie. Nu. Neglijarea esteticii familiale (aici intră şi comportamentul unuia faţă de celălalt) duce, iată, cum e cazul prietenului meu, la riscul dispariţiei atracţiei fizice şi, prin extensie, la ruptura unei relaţii familiale care fusese atât de frumoasă la început. Aşa apar soţii care înşeală şi dorinţa de a-ţi căuta şi găsi o amantă sau un amant (după caz). Pentru că sunt şi bărbaţi care uită de propriul lor corp precum soţia amicului meu.