DE CE AM SCRIS O CARTE

Am fost acuzat deseori, mai ales pe rețelele de socializare, că aș fi ușor misogin. Unele persoane au spus chiar că aș fi nu ușor, ci chiar un misogin sadea, special, cu multă greutate în ceea ce spune, vede și crede despre femei…
Ca să fiu cinstit nu prea mi-a picat bine la suflet acest epitet. Așa că am decis să orânduiesc aici câteva din textele mele supunându-le astfel judecății dumneavoastră, cu riscul asumat de a mi se spune încă o dată, chiar mai apăsat, că sunt „misogin”, atribut care ar veni, desigur, din partea acelor clarvăzători și clarvăzătoare în străfundurile ființei mele.
Pe de altă parte am fost mânat de la spate, ca să zic așa, de cei care au avut ne-șansa să mă întâlnească online și nu numai, să scriu, să scriu o carte că „e păcat de mine”. Altfel, vă jur, nu m-aș fi încumetat niciodată la acest demers. Astăzi toată lumea scrie. Bine, prost (de cele mai multe ori), nu contează, numai să fie „autori de carte”. Neapărat carte, volum sau plachetă și ce-o mai fi, caligrafiate cu numele lor, scris cu litere mari, care să strige la privitorul curios: „iată-mă-s aici, sunt scriitor/oare”… Am cunoscut o profă de fizică, poetă nevoie mare, care într-un singur an a publicat nici mai mult nici mai puțin decât 12 volume de versuri. Versuri, NU poezie! Poezia este cu totul altceva, ceva greu de înfăptuit și nu orice condeier de conjunctură este capabil s-o producă…
Consider și continui să cred că lumea se înșeală în ceea mă privește, pentru că eu nu urăsc deloc femeia, ci, dimpotrivă, o iubesc. N-o să spun aici de ce iubesc eu femeia. Nu, nu spun. O iubesc pur și simplu și gata… Mereu am iubit-o. Încă de dinainte ca organismul meu să se trezească într-un anume fel specific, ca sex distinct. Însă femeia mi-a făcut multe figuri, ca să zic așa… Astea au generat în mine un anume tip de reacție vizavi nu de Ea ca Femeie, ci de ea ca entitate spirituală, de ea ca ființă chitită pe acumularea mercantilă, pe diversitatea cuplărilor, pe selecția ei excesiv ghidată către tot ce-i material, pentru slăbiciunea ei la frumusețea trupului, la cantitate și mai puțin la calitate, pe ea cea îngreunată de prejudecăți, de apetitul pentru dragostea istorică, închistată într-un mental medieval și așa mai departe…
Am adăugat, la unele texte, reacțiile avute de „prietenii și prietenele mele” de pe rețelele de socializare (netlog și facebook), așa că mulți (puțini) se vor re-găsi sub un text sau altul, așa cum au semnat ei: cu nume și prenume reale sau cu diverse pseudonime…
E chiar faină cartea.
Ai citit-o?