COT CO DAC
Ați auzit vreodată cum face găina după ce produce un ou? Cotcodăcește de-ți sar creierii din cap.
Adineauri am scos capul din peșteră. Zic să mă-c după pâine. Cum ies din curte dau cu ochii de o mașină parcată, pe luneta căreia scria mare și lat: „Copil la bord.” Asta m-a pus serios pe gânduri. Adică cum devine chestiunea? Mașina aia este condusă de un copil? Dacă da, cam câți ani are copilul? Nu scria. Sau poate că nu copilul era șofer, ci pur și simplu se afla în mașină. Bun. Și ce trebuie să fac eu ca participant la trafic (că și pietonul e, nu doar ce merge pe roți…)? Ca pieton nu ai ce face, îți vezi de drum, dar dacă sunt la volan și în fața mea se află o mașină pe care scrie chestiunea, ce ar trebui să fac? Să claxonez, să aprind luminile? Care fază? Mică sau mare? Să nu o depășesc, admițând că merge încet, cu prudență? Să stau în fundul ei? De ce și-a pus omul sau femeia (că și ea e om, de regulă) ștampila pe lunetă? Care-i sensul, care-i scopul? Asta nu pot eu înțelege în ruptul capului… Și uite așa am ajuns cu gândul la găina care face un ou. M-am i-luminat pe dată: omul se laudă că are un copil și că_colac peste pupăză (altă expresie dubioasă: cum adică colac peste pupăză?) îl are „la bord”.
Dacă faptul e real și tu ești autorul copilului fă ceea ce trebuie să facă un șofer care transportă copii. Nu-mi scoate mie ochii că ai tu un copil. Cot_co_dac!
